NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Pref. ne- + îndemânatic.

NEÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, neîndemânatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care nu are îndemânare, abilitate, pricepere, siguranță; nepriceput; care trădează lipsă de îndemânare, de pricepere sau de siguranță; stângaci. – Ne- + îndemânatic.

NEÎNDEMÎNÁTIC, -Ă, neîndemînatici, -e, adj. Care este lipsit de abilitate, care n-are îndemînare; stîngaci. Încercare neîndemînatică. ◊ (Adverbial) Îndată ce prima lacrimă îi alunecă pe obraz, se repede cu mîinile și o șterge neîndemînatic. SAHIA, N. 49.

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

neîndemânátic adj. m., pl. neîndemânátici; f. sg. neîndemânátică, pl. neîndemânátice

NEÎNDEMÂNÁTIC adj. neajutorat, nepriceput, stângaci, (livr.) inabil, (rat) neajutat, (reg.) natantol.

Neîndemânatic ≠ abil

neîndemânatic a. lipsit de îndemânare, nedibaciu.

neîndemănátic, -ă adj. Care nu e îndemănatic.

NEÎNDEMÎNATIC adj. neajutorat, nepriceput, stîngaci, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol.