neîncrezător definitie

9 definiții pentru neîncrezător

NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Pref. ne- + încrezător.
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Ne- + încrezător.
NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli; bănuitor. Nicoriță își ridică neîncrezător capul și privi spăriat la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 134. Ladima asculta neîncrezător și nu știa ce să răspundă. CAMIL PETRESCU, N. 85.
neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre
neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre
NEÎNCREZĂTÓR adj. 1. v. bănuitor. 2. v. sceptic.
neîncrezător a. care nu se încrede.
neîncrezător, -oáre adj. Plin de neîncredere.
NEÎNCREZĂTOR adj. 1. bănuitor, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. și reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzarnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2. sceptic, (livr.) defetist, (înv.) necredincios. (Prea ești ~ cu privire la sfîrșitul acestei acțiuni!)

neîncrezător dex

Intrare: neîncrezător
neîncrezător adjectiv