Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ne├«ncrez─âtor

NE├ÄNCREZ─éT├ôR, -O├üRE, ne├«ncrez─âtori, -oare, adj. Care nu se ├«ncrede (u╚Öor), care are ├«ndoieli, b─ânuitor. ÔÇô Pref. ne- + ├«ncrez─âtor.
NE├ÄNCREZ─éT├ôR, -O├üRE, ne├«ncrez─âtori, -oare, adj. Care nu se ├«ncrede (u╚Öor), care are ├«ndoieli, b─ânuitor. ÔÇô Ne- + ├«ncrez─âtor.
NE├ÄNCREZ─éT├ôR, -O├üRE, ne├«ncrez─âtori, -oare, adj. Care nu se ├«ncrede (u╚Öor), care are ├«ndoieli; b─ânuitor. Nicori╚Ť─â ├«╚Öi ridic─â ne├«ncrez─âtor capul ╚Öi privi sp─âriat la Tom╚Öa. SADOVEANU, O. VII 134. Ladima asculta ne├«ncrez─âtor ╚Öi nu ╚Ötia ce s─â r─âspund─â. CAMIL PETRESCU, N. 85.
neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre
neîncrezătór adj. m., pl. neîncrezătóri; f. sg. și pl. neîncrezătoáre
NEÎNCREZĂTÓR adj. 1. v. bănuitor. 2. v. sceptic.
neîncrezător a. care nu se încrede.
neîncrezător, -oáre adj. Plin de neîncredere.
NE├ÄNCREZ─éTOR adj. 1. b─ânuitor, suspicios, tem─âtor, (livr.) circumspect, incredul, (rar) b─ânuicios, b─ânuielnic, (├«nv. ╚Öi reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) n─âzarnic, (├«nv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2. sceptic, (livr.) defetist, (├«nv.) necredincios. (Prea e╚Öti ~ cu privire la sf├«r╚Öitul acestei ac╚Ťiuni!)

Neîncrezător dex online | sinonim

Neîncrezător definitie

Intrare: neîncrezător
neîncrezător adjectiv