neîncredere definitie

12 definiții pentru neîncredere

NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Pref. ne- + încredere.
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. – Ne- + încredere.
NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere, îndoială, suspiciune. Îl măsură din cap pînă-n picioare cu bănuială și neîncredere. DUMITRIU, N. 16.
neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii
neîncrédere s. f., g.-d. art. neîncréderii
NEÎNCRÉDERE s. 1. v. suspiciune. 2. v. îndoială.
Neîncredere ≠ încredere
NEÎNCREDERE f. (negativ de la încredere) Vot de ~ vot prin care parlamentul unei țări ia poziție împotriva politicii guvernului sau a unui reprezentant al puterii de stat și care are drept urmare demisia acestora. [G.-D. neîncrederii] /ne- + încredere
neîncredere f. 1. lipsă de încredere; 2. teamă de a fi înșelat.
neîncredére f. Lipsă de încredere, teamă de a nu fi înșelat.
NEÎNCREDERE s. (înv. și pop.) prepus. (Își manifestă ~ față de el.)
NEÎNCREDERE s. 1. bănuială, suspiciune, (livr.) circumspecție, incredulitate, (pop.) prepus, (prin Mold.) bănat, (prin Ban.) bedă, (înv.) prepunere. (O atitudine de continuă ~.) 2. dubiu, incertitudine, îndoială, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)

neîncredere dex

Intrare: neîncredere
neîncredere substantiv feminin