NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Pref. ne- + împădurit.

NEÎMPĂDURÍT, -Ă, neîmpăduriți, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. – Ne- + împădurit.

*neîmpădurít adj. m., pl. neîmpăduríți; f. neîmpădurítă, pl. neîmpăduríte

neîmpădurít adj. m. împădurit