neîmpăcat definitie

9 definiții pentru neîmpăcat

NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Ne- + împăcat.
NEÎMPĂCÁT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat, satisfăcut sau mulțumit; nesatisfăcut. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. Se întoarce îndată Cu inimă nempăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171. 2. Aprig, crunt, înverșunat. Îndoiala e o luptă neîmpăcată și nesfîrșită a omului cu el însuși. DELAVRANCEA, T. 76. Traiul crud și nempăcat Te sfărîmă nencetat. MACEDONSKI, O. I 41. Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă. EMINESCU, O. I 147. – Scris și: nempăcat.
neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte
neîmpăcát adj. m., pl. neîmpăcáți; f. sg. neîmpăcátă, pl. neîmpăcáte
NEÎMPĂCÁT adj. 1. v. nemulțumit. 2. v. înverșunat.
neîmpăcat a. care nu poate fi împăcat: dușman neîmpăcat.
neîmpăcát, -ă adj. Neîmblînzit, implacabil.
NEÎMPĂCAT adj. 1. nemulțumit, nesatisfăcut. (Un om veșnic ~.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O înfruntare ~.)

neîmpăcat dex

Intrare: neîmpăcat
neîmpăcat adjectiv