navigare definitie

2 intrări

20 definiții pentru navigare

NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. 3. (Inform.) A trece de la o informație la alta într-un document hipertext sau hipermedia. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.
NAVIGÁRE s. f. Acțiunea de a naviga și rezultatul ei. – V. naviga.
NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.
NAVIGÁRE s. f. Acțiunea de a naviga și rezultatul ei. – V. naviga.
NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave) A merge pe apă (urmînd un drum dinainte ales). Vapoare navigau pe mări pustii. C. PETRESCU, R. DR. 37. ♦ (Despre oameni) A călători cu o navă pe apă. Navighez. Da, da, navighez. Vezi tabla asta? E jurnalul meu de bord. SEBASTIAN, T. 32. De două luni navigam tot prin aceleași locuri. BART, S. M. 11. De trei zile-acum pe mare Navigînd fără-ncetare, Noi pămîntul n-am zărit! ALECSANDRI, O. 137. 2. (Despre vehicule aeriene) A pluti în aer, a zbura (urmînd un drum dinainte ales).
NAVIGÁRE, navigări, s. f. Acțiunea de a naviga și rezultatul ei; navigație.
navigá (a ~) vb., ind. prez. 3 navigheáză
navigáre s. f., g.-d. art. navigắrii
navigá vb., ind. prez. 1 sg. navighéz, 3 sg. și pl. navigheáză
navigáre s. f., g.-d. art. navigării; pl. navigări
NAVIGÁ vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)
NAVIGÁ vb. I. intr. 1. A călători, a merge pe apă (cu o navă). ♦ (Despre o navă) A pluti, a merge pe apă. 2. A zbura, a pluti în aer. [P.i. 3,6 -ghează. / < it., lat. navigare, fr. naviguer].
NAVIGÁRE s.f. Acțiunea de a naviga și rezultatul ei. [< naviga].
NAVIGÁ vb. intr. 1. a călători (cu o navă). ◊ (despre nave) a se deplasa pe apă. 2. (despre aeronave) a zbura. (< it., lat. navigare, fr. naviguer)
A NAVIGÁ ~ghéz intranz. 1) (despre nave, aeronave) A se deplasa pe apă sau prin aer. 2) (despre persoane) A călători cu o navă. /<lat., it. navigare, fr. naviguer
navigà v. a călători pe mare sau pe râurile mari: navigând fără încetare AL.
* návig și -ghéz, a - v. intr. (lat. navigo, -áre, d. navis, navă și agere, a împinge. V. purg). Călătoresc cu corabia pe fluviĭ saŭ pe mare, conduc corabia. Călătoresc cu balonu saŭ cu aeroplanu.
NAVIGA vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)
NAVIGARE deplasare în aer, zbor.
a naviga în strâmtoarea Dardanele (glum.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

navigare dex

Intrare: naviga
naviga verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: navigare
navigare substantiv feminin