Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru naviga

NAVIG├ü, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe ap─â; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa ├«n aer sau ├«n cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A c─âl─âtori cu o nav─â sau cu o aeronav─â; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. 3. (Inform.) A trece de la o informa╚Ťie la alta ├«ntr-un document hipertext sau hipermedia. ÔÇô Din lat., it. navigare, fr. naviguer.
NAVIG├ü, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe ap─â; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa ├«n aer sau ├«n cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A c─âl─âtori cu o nav─â sau cu o aeronav─â; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. ÔÇô Din lat., it. navigare, fr. naviguer.
NAVIG├ü, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave) A merge pe ap─â (urm├«nd un drum dinainte ales). Vapoare navigau pe m─âri pustii. C. PETRESCU, R. DR. 37. ÔÖŽ (Despre oameni) A c─âl─âtori cu o nav─â pe ap─â. Navighez. Da, da, navighez. Vezi tabla asta? E jurnalul meu de bord. SEBASTIAN, T. 32. De dou─â luni navigam tot prin acelea╚Öi locuri. BART, S. M. 11. De trei zile-acum pe mare Navig├«nd f─âr─â-ncetare, Noi p─âm├«ntul n-am z─ârit! ALECSANDRI, O. 137. 2. (Despre vehicule aeriene) A pluti ├«n aer, a zbura (urm├«nd un drum dinainte ales).
navigá (a ~) vb., ind. prez. 3 navigheáză
navig├í vb., ind. prez. 1 sg. navigh├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. navighe├íz─â
NAVIGÁ vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)
NAVIG├ü vb. I. intr. 1. A c─âl─âtori, a merge pe ap─â (cu o nav─â). ÔÖŽ (Despre o nav─â) A pluti, a merge pe ap─â. 2. A zbura, a pluti ├«n aer. [P.i. 3,6 -gheaz─â. / < it., lat. navigare, fr. naviguer].
NAVIG├ü vb. intr. 1. a c─âl─âtori (cu o nav─â). ÔŚŐ (despre nave) a se deplasa pe ap─â. 2. (despre aeronave) a zbura. (< it., lat. navigare, fr. naviguer)
A NAVIG├ü ~gh├ęz intranz. 1) (despre nave, aeronave) A se deplasa pe ap─â sau prin aer. 2) (despre persoane) A c─âl─âtori cu o nav─â. /<lat., it. navigare, fr. naviguer
navigà v. a călători pe mare sau pe râurile mari: navigând fără încetare AL.
* n├ívig ╚Öi -gh├ęz, a -g├í v. intr. (lat. navigo, -├íre, d. navis, nav─â ╚Öi agere, a ├«mpinge. V. purg). C─âl─âtoresc cu corabia pe fluvi─ş sa┼ş pe mare, conduc corabia. C─âl─âtoresc cu balonu sa┼ş cu aeroplanu.
NAVIGA vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)
a naviga ├«n str├ómtoarea Dardanele (glum. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea contact sexual cu o femeie.

Naviga dex online | sinonim

Naviga definitie

Intrare: naviga
naviga verb grupa I conjugarea a II-a