navetă definitie

2 intrări

20 definiții pentru navetă

NAVÉTĂ2, navete, s. f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late acoperite cu peri și cu semințe mici, de culoare castanie (Brassica rapa oleifera). – Din fr. navette.
NAVÉTĂ1, navete, s. f. 1. Instrument de forma unui ac lung cu care se lucrează plase, fileuri. 2. Parcurgerea de către o persoană a unui drum dus și întors, cu regularitate, de obicei între două localități (relativ apropiate). A face naveta. 3. Vehicul de transport în comun care asigură legătura între două puncte relativ apropiate, efectuând regulat drumuri dus și întors. ◊ Navetă spațială = vehicul spațial cu echipaj uman care se lansează în spațiu cu ajutorul unei rachete puternice și revine pe Pământ cu mijloacele proprii de bord. 4. Obiect (în formă de ladă compartimentată) care servește la transportul unor produse alimentare. – Din fr. navette.
NAVÉTĂ1, navete, s. f. 1. Instrument de forma unui ac lung cu care se lucrează plase, fileuri. 2. Parcurgerea de către o persoană a unui drum dus și întors, cu regularitate, de obicei între două localități (relativ apropiate). A face naveta. 3. Vehicul de transport în comun care asigură legătura între două puncte relativ apropiate, efectuând regulat drumuri dus și întors. 4. Obiect (în formă de ladă compartimentată) care servește la transportul unor produse alimentare. – Din fr. navette.
NAVÉTĂ2, navete, s. f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late acoperite cu peri și cu semințe mici, de culoare castanie (Brassica rapa oleifera). – Din fr. navette.
NAVÉTĂ s. f. 1. Suveică. 2. Ac de formă specială cu care se lucrează fileul. 3. Vehicul de transport în comun sau tren care face un drum dus și întors pe un anumit traseu sau între două puncte ale unei rețele de transport. ◊ Expr. A face naveta = (despre vehicule cu orar fix, sau, fig., despre oameni) a parcurge cu regularitate aceeași distanță dus și întors, a face cu regularitate același drum.
navétă s. f., g.-d. art. navétei; pl. navéte
navetá vb., ind. prez. 1 sg. navetéz; 3 sg. și pl. naveteáză
navétă (obiect, călătorie, plantă) s. f., pl. navéte
NAVÉTĂ s. 1. v. suveică. 2. v. andrea.
NAVÉTĂ s. v. rapiță.
NAVÉTĂ1 s.f. 1. Suveică. 2. Ac special pentru lucrat fileu. 3. Vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren care circulă regulat, dus și întors, între aceleași localități. ♦ Drumuri făcute des, periodic, între două localități. ◊ A face naveta = a străbate regulat aceeași distanță în ambele sensuri. 4. Ladă compartimentată cu care se transportă unele produse alimentare. [< fr. navette].
NAVÉTĂ2 s.f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late și semințe mici, castanii. [< fr. navet].
NAVÉTĂ1 s. f. 1. suveică. 2. ac special pentru lucrat fileuri. 3. vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren, vapor care circulă regulat, dus și întors, între aceleași localități. ◊ navetă spațială = vehicul spațial cu echipaj, conceput să decoleze și să evolueze ca o navă cosmică, revenind pe pământ prin aterizare. ♦ deplasare dus și întors a aceluiași mijloc de transport, între două localități. ◊ a face naveta = a străbate regulat aceeași distanță în ambele sensuri. 4. ladă standarizată cu care se transportă unele produse alimentare. (< fr. navette)
NAVÉTĂ2 s. f. 1. plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late și semințe mici, castanii. 2. plantă paotoageră cu rădăcini comestibile. (< fr. navet)
NAVÉTĂ ~e f. 1) Instrument de forma unui ac lung pentru împletirea plaselor și a fileurilor; igliță. 2) Drum parcurs cu regularitate într-o direcție și în cealaltă. * A face ~a a circula cu regularitate pe același drum în ambele sensuri. 3) Vehicul de transport în comun care circulă regulat (dus și întors) între două localități, de obicei apropiate. /<fr. navette
NAVE s. (TEXT.) 1. suveică, (pop.) suvelniță. (~ la războiul de țesut.) 2. andrea, cîrlig, igliță. (~ pentru plase de pescuit.)
nave s. v. RAPIȚĂ.
navetá vb. I A face naveta ◊ „Din 1990, de când navetați între Cluj și Bonn, nu mai predați.” Ap. 78/93 p. 7. ◊ „Interesul pentru «ultima oră» a limbii i-a rămas neobosit cercetătoarei care navetează (altul care nu e-n DCR!) cu egală eleganță în spațiu ca și în timp.” D. 144/95 p. 13 (din navetă)
navétă s. f. 1978 Ladă cu dimensiuni standardizate, care servește la transportarea unor produse alimentare v. Cico; v. și R.l. 27 XII 79 p. 2, 19 IV 80 p. 2 (formal din fr. navette; DEX, DN3)
navétă (spațiálă) s. f. (astr.) Vehicul care asigură legătura între Pământ și o stație orbitală; navă reutilizabilă ◊ „Vineri a fost experimentat cu succes primul zbor liber al navetei spațiale americane «Enterprise» alcătuită din avionul purtător, un Boeing 747, și naveta propriu-zisă.” Sc. 13 VIII 77 p. 6. ◊ „NASA a cerut Congresului american să aprobe construcția unei a cincea navete spațiale, afirmând că numărul actual al celor existente (patru) nu poate satisface solicitările.” R.l. 26 II 82 p. 6; v. și Sc. 14 VIII 77 p. 6, R.l. 26 II 79 p. 6; v. și circumterestru, preselecționa, Spacelab (din fr. navette [spatiale]; DMN 1970; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

navetă dex

Intrare: navetă
navetă substantiv feminin
Intrare: naveta
naveta verb grupa I conjugarea a II-a