Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru nautilus

NAUTÍL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u-. – Var.: nautílus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.
NAUTÍLUS s. m. v. nautil.
NAUTÍL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u-. – Var.: nautílus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.
NAUTÍLUS s. m. v. nautil.
NAUTÍL, nautili, s. m. Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe încăperi (Nautilus pompilius).
nautíl (na-u-) s. m., pl. nautíli
nautíl s. m. (sil. na-u-), pl. nautíli
NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].
NAUTÍLUS s.n. v. nautil.
NAUTÍL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată și compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus)
NAUTÍL ~i n. Moluscă din mările calde, al cărei corp este închis într-o cochilie spiralată, împărțită în mai multe compartimente. [Sil. -na-u-] /<fr. nautile, lat. nautilus
* nautíl m., pl. lĭ (vgr. nautilos, lat. nautilus). Zool. Un fel de moluscă cefalopodă din mările calde. La vechiĭ autorĭ, argonaut, alt fel de moluscă.
NAUTÍL (< fr.) s. m. 1. Cefalopod din ordinul nautiloidelor, cu patru branhii, cu cochilia spiralată și împărțită în interior în loje, cu 70-90 de tentacule; apărut în Triasic, astăzi există numai Nautilus pompilius în Oc. Indian și Oc. Pacific. 2. (În Antichitate) Lampă în formă de nautil (1). 3. (În sec. 16-17) Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil (1), montată în metal.

Nautilus dex online | sinonim

Nautilus definitie

Intrare: nautil
nautilus
nautil substantiv masculin
  • silabisire: na-u-