13 definiții pentru nautilus
NAUTÍL, nautili,
s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată;
spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [
Pr.: na-u-. –
Var.:
nautílus s. m.] – Din
fr. nautile, lat. nautilus. NAUTÍLUS s. m. v. nautil. NAUTÍL, nautili,
s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată;
spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [
Pr.: na-u-. –
Var.:
nautílus s. m.] – Din
fr. nautile, lat. nautilus. NAUTÍLUS s. m. v. nautil. NAUTÍL, nautili,
s. m. Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe încăperi (Nautilus pompilius).
nautíl (na-u-)
s. m.,
pl. nautíli
nautíl s. m. (sil. na-u-), pl. nautíli NAUTÍL s.m.
1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală.
2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (
1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].
NAUTÍL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată și compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus)
NAUTÍL ~i n. Moluscă din mările calde, al cărei corp este închis într-o cochilie spiralată, împărțită în mai multe compartimente. [Sil. -na-u-] /<fr. nautile, lat. nautilus * nautíl m., pl. lĭ (vgr. nautilos, lat. nautilus). Zool. Un fel de moluscă cefalopodă din mările calde. La vechiĭ autorĭ, argonaut, alt fel de moluscă.
NAUTÍL (< fr.) s. m. 1. Cefalopod din ordinul nautiloidelor, cu patru branhii, cu cochilia spiralată și împărțită în interior în loje, cu 70-90 de tentacule; apărut în Triasic, astăzi există numai Nautilus pompilius în Oc. Indian și Oc. Pacific. 2. (În Antichitate) Lampă în formă de nautil (1). 3. (În sec. 16-17) Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil (1), montată în metal. Nautilus dex online | sinonim
Nautilus definitie
Intrare: nautil
nautil substantiv masculin