Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru naufragiu

NAUFR├üGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o nav─â, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-╚Öi continua c─âl─âtoria. [Pr.: na-u-] ÔÇô Din lat. naufragium, it. naufragio.
NAUFR├üGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o nav─â, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-╚Öi continua c─âl─âtoria. [Pr.: na-u-] ÔÇô Din lat. naufragium, it. naufragio.
NAUFR├üGIU, naufragii, s. n. Scufundare sau e╚Öuare a unei nave; avariere grav─â sau accident care scoate o nav─â din circula╚Ťie. Ce ├«nt├«mplare grozav─â are loc?... Un naufragiu, un cataclism, o tromb─â marin─â care sf─âr├«m─â totul? BOGZA, C. O. 19. ├Än fundul cur╚Ťii sub un uria╚Ö ╚Öopron, toate sf─âr├«m─âturile... se adunau zi cu zi, ca ├«n urma unui vast naufragiu. ANGHEL, PR. 84. ├Än Constantinopole v─â s├«nt apoi cunoscute piedicile ce avur─âm, apoi naufragiul ce cercar─âm la ├«nturnare. GHICA, A. 804.
naufrágiu [giu pron. giu] (na-u-fra-) s. n., art. naufrágiul; pl. naufrágii, art. naufrágiile (-gi-i-)
naufrágiu s. n. (sil. na-u-fra-) (-giu pron. -giu), art. naufrágiul; pl. naufrágii, art. naufrágiile (sil. -gi-i-)
NAUFRÁGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrângere.
NAUFR├üGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o nav─â din circula╚Ťie. 2. (Fig.) Ruin─â, distrugere, e╚Öec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio].
NAUFR├üGIU s. n. 1. accident grav, avarie care scoate o nav─â din circula╚Ťie, prin scufundare, rupere sau e╚Öuare. 2. (fig.) ruin─â, distrugere, dezastru. (< lat. naufragium, it. naufragio)
NAUFRÁGIU ~i n. 1) Avariere a unei nave în urma unui accident, care poate provoca scufundarea sau imposibilitatea de a-și continua calea; catastrofă maritimă. A suferi un ~. 2) fig. Eșec total. [Sil. -na-u-] /<lat. naufragium, fr. naufragie
naufragiu n. 1. sfărâmarea unei corăbii; 2. fig. ruină, pagubă mare.
* naufr├ígi┼ş n. (lat. naufragium din *navifragium, d. navis, nav─â, ╚Öi frangere, a fr├«nge). ├Änecarea sa┼ş spargerea une─ş cor─âbi─ş ╚Öi imposibilitatea de a ma─ş ├«nainta, cum ar fi aruncarea e─ş pe ni╚Öte st├«nc─ş: a face, a suferi naufragi┼ş. Fig. Ruin─â, mare pagub─â: naufragiu une─ş aver─ş. ÔÇô ╚śi na┼ş-.
NAUFRAGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrîngere.

Naufragiu dex online | sinonim

Naufragiu definitie

Intrare: naufragiu
naufragiu substantiv neutru
  • silabisire: na-u-fra-
  • pronun╚Ťie: -giu pr. -g─şu