naufragiu definitie

12 definiții pentru naufragiu

NAUFRÁGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.
NAUFRÁGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.
NAUFRÁGIU, naufragii, s. n. Scufundare sau eșuare a unei nave; avariere gravă sau accident care scoate o navă din circulație. Ce întîmplare grozavă are loc?... Un naufragiu, un cataclism, o trombă marină care sfărîmă totul? BOGZA, C. O. 19. În fundul curții sub un uriaș șopron, toate sfărîmăturile... se adunau zi cu zi, ca în urma unui vast naufragiu. ANGHEL, PR. 84. În Constantinopole vă sînt apoi cunoscute piedicile ce avurăm, apoi naufragiul ce cercarăm la înturnare. GHICA, A. 804.
naufrágiu [giu pron. giu] (na-u-fra-) s. n., art. naufrágiul; pl. naufrágii, art. naufrágiile (-gi-i-)
naufrágiu s. n. (sil. na-u-fra-) (-giu pron. -giu), art. naufrágiul; pl. naufrágii, art. naufrágiile (sil. -gi-i-)
NAUFRÁGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrângere.
NAUFRÁGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio].
NAUFRÁGIU s. n. 1. accident grav, avarie care scoate o navă din circulație, prin scufundare, rupere sau eșuare. 2. (fig.) ruină, distrugere, dezastru. (< lat. naufragium, it. naufragio)
NAUFRÁGIU ~i n. 1) Avariere a unei nave în urma unui accident, care poate provoca scufundarea sau imposibilitatea de a-și continua calea; catastrofă maritimă. A suferi un ~. 2) fig. Eșec total. [Sil. -na-u-] /<lat. naufragium, fr. naufragie
naufragiu n. 1. sfărâmarea unei corăbii; 2. fig. ruină, pagubă mare.
* naufrágiŭ n. (lat. naufragium din *navifragium, d. navis, navă, și frangere, a frînge). Înecarea saŭ spargerea uneĭ corăbiĭ și imposibilitatea de a maĭ înainta, cum ar fi aruncarea eĭ pe niște stîncĭ: a face, a suferi naufragiŭ. Fig. Ruină, mare pagubă: naufragiu uneĭ averĭ. – Și naŭ-.
NAUFRAGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrîngere.

naufragiu dex

Intrare: naufragiu
naufragiu substantiv neutru
  • silabisire: na-u-fra-
  • pronunție: -giu pr. -gĭu