NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.

NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.

NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. A suferi un naufragiu. Corabia a naufragiat. ◊ Fig. Junele... se află acum în tristul adăpost al celor a căror inteligență a naufragiat pe valurile oceanului de nenorociri. MACEDONSKI, O. IV 16.

naufragiá (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 3 naufragiáză, 1 pl. naufragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să naufragiéze; ger. naufragiínd (-gi-ind)

naufragiére (na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri

naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. și pl. naufragiáză, 1 pl. naufragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. naufragiéze; ger. naufragiínd (sil. -gi-ind)

naufragiére s. f. (sil. na-u-fra-gi-e-), g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri

NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.

NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].

NAUFRAGIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia].

NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)

A NAUFRAGIÁ ~éz intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eșec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu

naufragià v. a face naufragiu.

* naufragiéz și naŭ- v. tr. (d. naufragiŭ; fr. naufrager, it. naufragare). Mă înec, sufer naufragiŭ, vorbind de corăbiĭ și oameniĭ din ele. V. eșuez.

NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrînge.