Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru naufragiere

NAUFRAGI├ü, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge ├«ntr-o situa╚Ťie nedorit─â, nepotrivit─â, departe de propriile aspira╚Ťii. [Pr.: na-u-fra-gi-a] ÔÇô Din naufragiu.
NAUFRAGI├ëRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] ÔÇô V. naufragia.
NAUFRAGI├ü, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge ├«ntr-o situa╚Ťie nedorit─â, nepotrivit─â, departe de propriile aspira╚Ťii. [Pr.: na-u-fra-gi-a] ÔÇô Din naufragiu.
NAUFRAGI├ëRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] ÔÇô V. naufragia.
NAUFRAGI├ü, naufragiez, vb. I. Intranz. A suferi un naufragiu. Corabia a naufragiat. ÔŚŐ Fig. Junele... se afl─â acum ├«n tristul ad─âpost al celor a c─âror inteligen╚Ť─â a naufragiat pe valurile oceanului de nenorociri. MACEDONSKI, O. IV 16.
naufragi├í (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 3 naufragi├íz─â, 1 pl. naufragi├ęm (-gi-em); conj. prez. 3 s─â naufragi├ęze; ger. naufragi├şnd (-gi-ind)
naufragi├ęre (na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragi├ęrii; pl. naufragi├ęri
naufragi├í vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. naufragi├íz─â, 1 pl. naufragi├ęm (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. naufragi├ęze; ger. naufragi├şnd (sil. -gi-ind)
naufragi├ęre s. f. (sil. na-u-fra-gi-e-), g.-d. art. naufragi├ęrii; pl. naufragi├ęri
NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.
NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].
NAUFRAGI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia].
NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)
A NAUFRAGI├ü ~├ęz intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se ├«neca. 2) fig. A suferi un e╚Öec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu
naufragià v. a face naufragiu.
* naufragi├ęz ╚Öi na┼ş- v. tr. (d. naufragi┼ş; fr. naufrager, it. naufragare). M─â ├«nec, sufer naufragi┼ş, vorbind de cor─âbi─ş ╚Öi oameni─ş din ele. V. e╚Öuez.
NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrînge.

Naufragiere dex online | sinonim

Naufragiere definitie

Intrare: naufragia
naufragia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: na-u-fra-gi-a
Intrare: naufragiere
naufragiere substantiv feminin
  • silabisire: na-u-fra-gi-e-