Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru naturalizare

NATURALIZ├ü, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui str─âin cet─â╚Ťenia statului ├«n care locuie╚Öte. ÔÖŽ Refl. (Despre str─âini) A ob╚Ťine dreptul de cet─â╚Ťean al statului ├«n care locuie╚Öte. 2. (Biol.) Tranz. fact. ╚Öi refl. A adapta plante ╚Öi animale la un mediu nou, acestea devenind p─âr╚Ťi constitutive ale florei sau faunei respective. ÔÇô Din fr. naturaliser.
NATURALIZ├üRE, naturaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) naturaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. naturaliza.
NATURALIZ├ü, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui str─âin cet─â╚Ťenia statului ├«n care locuie╚Öte. ÔÖŽ Refl. (Despre str─âini) A ob╚Ťine dreptul de cet─â╚Ťean al statului ├«n care locuie╚Öte. 2. Tranz. fact. ╚Öi refl. A (se) adapta ├«ntr-un mediu nou, intr├ónd ├«n componen╚Ťa obi╚Önuit─â a florei sau a faunei naturale a acestuia. ÔÇô Din fr. naturaliser.
NATURALIZ├üRE, naturaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) naturaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. naturaliza.
NATURALIZ├ü, naturalizez, vb. I. Tranz. A acorda unui str─âin drepturile de cet─â╚Ťean al statului ├«n care locuie╚Öte. V. ├«ncet─â╚Ťeni. (Refl.) Se naturalizase ╚Öi spera c─â fiul s─âu, f─âc├«nd politic─â, va ajunge deputat. REBREANU, R. I 166.
NATURALIZ├üRE, naturaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) naturaliza; ob╚Ťinerea de c─âtre un str─âin a dreptului de cet─â╚Ťenie. V. ├«ncet─â╚Ťenire.
naturalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 naturalizeáză
naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizắrii; pl. naturalizắri
naturaliz├í vb., ind. prez. 1 sg. naturaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. naturalize├íz─â
naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări
NATURALIZ├ü vb. a (se) ├«mp─âm├ónteni, (├«nv.) a (se) indigena, a (se) na╚Ťionaliza. (S-a ~ ├«n ╚Ťara noastr─â.)
NATURALIZÁRE s. 1. împământenire, (înv.) indigenat. (~ unei persoane.) 2. (BIOL.) v. taxidermie.
NATURALIZ├ü vb. I. tr. 1. A acorda unui str─âin drepturile de cet─â╚Ťean al statului ├«n care locuie╚Öte; a ├«ncet─â╚Ťeni. ÔÖŽ tr., refl. A da sau a ob╚Ťine dreptul de cet─â╚Ťean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante ╚Öi animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser].
NATURALIZ├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) naturaliza ╚Öi rezultatul ei; (spec.; jur.) ob╚Ťinerea cet─â╚Ťeniei unui stat pe baza recunoa╚Öterii unui drept special; ├«ncet─â╚Ťenire; naturaliza╚Ťie. 2. Form─â de adaptare a organismelor, caracterizat─â prin faptul c─â un grup de indivizi devin capabili s─â tr─âiasc─â ├«ntr-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].
NATURALIZ├ü vb. tr. 1. a acorda unui str─âin cet─â╚Ťenia. 2. (despre plante ╚Öi animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser)
NATURALIZ├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a naturaliza; (jur.) ob╚Ťinerea cet─â╚Ťeniei unui stat pe baza recunoa╚Öterii unui drept special; naturaliza╚Ťie. 2. adaptare a organismelor ├«ntr-un mediu nou; aclimatizare. (< naturaliza)
A NATURALIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se naturalizeze. /<fr. naturaliser
A SE NATURALIZ├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre cet─â╚Ťeni str─âini) A ob╚Ťine cet─â╚Ťenia statului ├«n care tr─âie╚Öte. 2) (despre animale sau plante) A se adapta unui mediu nou, integr├óndu-se ├«n flora sau fauna acestuia. /<fr. naturaliser
naturaliz├á v. 1. a acorda unui str─âin drepturile de cet─â╚Ťean; 2. a introduce ╚Öi aclimatiza animale ╚Öi plante din ╚Ť─âri str─âine; 3. fig. a introduce de aiurea ╚Öi a face familiare ╚Ötiin╚Ťe, arte, expresiuni.
naturalizare f. ac╚Ťiune de a (se) naturaliza, ├«mplinind diferite formalit─â╚Ťi: naturalizarea se ob╚Ťine prin lege ╚Öi ├«n mod individual.
* naturaliza╚Ťi├║ne f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se naturaliza, cet─â╚Ťenie, ├«mp─âm├«ntenire, indigenat. Aclimatarea plantelor sa┼ş animalelor. Introducerea unu─ş cuv├«nt sa┼ş une─ş locu╚Ťiun─ş dintrÔÇÖo limb─â ├«ntrÔÇÖalta. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar. ob. -├íre.
* naturaliz├ęz v. tr. (d. natural). ├Äncet─â╚Ťenesc. ├Ämp─âm├«ntenesc, acord dreptu de cet─â╚Ťean. Aclimatizez o plant─â sa┼ş un animal. Introduc un cuv├«nt sa┼ş o locu╚Ťiune dintrÔÇÖo limb─â ├«ntrÔÇÖalta.
NATURALIZA vb. a (se) ├«mp─âm├«nteni, (├«nv.) a (se) indigena, a (se) na╚Ťionaliza. (S-a ~ ├«n ╚Ťara noastr─â.)
NATURALIZARE s. 1. împămîntenire, (înv.) indigenat. 2. (BIOL.) taxidermie.
NATURALIZ├üRE (< naturaliza) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a naturaliza (1). 2. (Dr.) Act emis de un organ competent prin care o persoan─â se naturalizeaz─â. 3. (BIOL.) Adaptare specific─â, ereditar─â, f─âr─â interven╚Ťia omului, la noile condi╚Ťii de via╚Ť─â, la o nou─â arie de r─âsp├óndire, care afecteaz─â ├«ntreaga specie sau popula╚Ťie, acestea devenind componente constante ale florei sau faunei respective, reproduc├óndu-se ╚Öi l─âs├ónd ├«n urm─â urma╚Öi. 4. (BIOL.) Taxidermie.

Naturalizare dex online | sinonim

Naturalizare definitie

Intrare: naturaliza
naturaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: naturalizare
naturalizare substantiv feminin