naturalizare definitie

25 definiții pentru naturalizare

NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. (Biol.) Tranz. fact. și refl. A adapta plante și animale la un mediu nou, acestea devenind părți constitutive ale florei sau faunei respective. – Din fr. naturaliser.
NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei. – V. naturaliza.
NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. Tranz. fact. și refl. A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența obișnuită a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.
NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei. – V. naturaliza.
NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. Tranz. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește. V. încetățeni. (Refl.) Se naturalizase și spera că fiul său, făcînd politică, va ajunge deputat. REBREANU, R. I 166.
NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza; obținerea de către un străin a dreptului de cetățenie. V. încetățenire.
naturalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 naturalizeáză
naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizắrii; pl. naturalizắri
naturalizá vb., ind. prez. 1 sg. naturalizéz, 3 sg. și pl. naturalizeáză
naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări
NATURALIZÁ vb. a (se) împământeni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)
NATURALIZÁRE s. 1. împământenire, (înv.) indigenat. (~ unei persoane.) 2. (BIOL.) v. taxidermie.
NATURALIZÁ vb. I. tr. 1. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a încetățeni. ♦ tr., refl. A da sau a obține dreptul de cetățean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante și animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser].
NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].
NATURALIZÁ vb. tr. 1. a acorda unui străin cetățenia. 2. (despre plante și animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser)
NATURALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a naturaliza; (jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; naturalizație. 2. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizare. (< naturaliza)
A NATURALIZÁ ~éz tranz. A face să se naturalizeze. /<fr. naturaliser
A SE NATURALIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre cetățeni străini) A obține cetățenia statului în care trăiește. 2) (despre animale sau plante) A se adapta unui mediu nou, integrându-se în flora sau fauna acestuia. /<fr. naturaliser
naturalizà v. 1. a acorda unui străin drepturile de cetățean; 2. a introduce și aclimatiza animale și plante din țări străine; 3. fig. a introduce de aiurea și a face familiare științe, arte, expresiuni.
naturalizare f. acțiune de a (se) naturaliza, împlinind diferite formalități: naturalizarea se obține prin lege și în mod individual.
* naturalizațiúne f. Acțiunea de a saŭ de a se naturaliza, cetățenie, împămîntenire, indigenat. Aclimatarea plantelor saŭ animalelor. Introducerea unuĭ cuvînt saŭ uneĭ locuțiunĭ dintr’o limbă într’alta. – Și -áție, dar. ob. -áre.
* naturalizéz v. tr. (d. natural). Încetățenesc. Împămîntenesc, acord dreptu de cetățean. Aclimatizez o plantă saŭ un animal. Introduc un cuvînt saŭ o locuțiune dintr’o limbă într’alta.
NATURALIZA vb. a (se) împămînteni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)
NATURALIZARE s. 1. împămîntenire, (înv.) indigenat. 2. (BIOL.) taxidermie.
NATURALIZÁRE (< naturaliza) s. f. 1. Acțiunea de a naturaliza (1). 2. (Dr.) Act emis de un organ competent prin care o persoană se naturalizează. 3. (BIOL.) Adaptare specifică, ereditară, fără intervenția omului, la noile condiții de viață, la o nouă arie de răspândire, care afectează întreaga specie sau populație, acestea devenind componente constante ale florei sau faunei respective, reproducându-se și lăsând în urmă urmași. 4. (BIOL.) Taxidermie.

naturalizare dex

Intrare: naturaliza
naturaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: naturalizare
naturalizare substantiv feminin