Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru naturalism

NATURAL├ŹSM s. n. 1. Curent sau tendin╚Ť─â ├«n art─â ╚Öi literatur─â, care se caracterizeaz─â prin observarea riguroas─â a faptelor din realitatea obiectiv─â, prin redarea lor fidel─â, prin preferin╚Ťa pentru aspectele ur├óte, vulgare ale naturii omene╚Öti etc. 2. Concep╚Ťie filosofic─â conform c─âreia nu exist─â nimic ├«n afara naturii, nimic supranatural. 3. Teorie etic─â care ├«ntemeiaz─â no╚Ťiunea binelui pe un principiu situat ├«n afara moralei (evolu╚Ťie biologic─â, pl─âcere etc.), via╚Ťa moral─â fiind o prelungire a celei biologice. ÔÇô Din fr. naturalisme.
NATURAL├ŹSM s. n. 1. Curent sau tendin╚Ť─â ├«n art─â ╚Öi literatur─â, care se caracterizeaz─â prin observarea riguroas─â a faptelor din realitatea obiectiv─â, prin redarea lor fidel─â, prin preferin╚Ťa pentru aspectele ur├óte, vulgare ale naturii omene╚Öti etc. 2. Concep╚Ťie filozofic─â care exclude supranaturalul, ridic├ónd natura la rangul de principiu suprem. 3. Teorie etic─â care ├«ntemeiaz─â no╚Ťiunea binelui pe un principiu situat ├«n afara moralei (evolu╚Ťie biologic─â, pl─âcere etc.), via╚Ťa moral─â fiind o prelungire a celei biologice. ÔÇô Din fr. naturalisme.
NATURAL├ŹSM s. n. Curent ├«n arta ╚Öi literatura burghez─â care se limiteaz─â la copierea realit─â╚Ťii, av├«nd o predilec╚Ťie deosebit─â pentru aspectele ur├«te, josnice ale naturii omene╚Öti. Senzualismul... transform─â naturalismul ├«n pornografie. IBR─éILEANU, S. 198.
natural├şsm s. n.
natural├şsm s. n.
NATURAL├ŹSM s.n. 1. Tendin╚Ť─â ├«n literatur─â ╚Öi art─â de a reconstitui realitatea c├ót mai fidel, chiar ├«n aspectele ei neesen╚Ťiale (uneori accentu├ónd laturile ur├óte, vulgare). 2. Curent literar ap─ârut ├«n Fran╚Ťa ├«n a doua jum─âtate a sec. XIX sub influen╚Ťa scientismului ╚Öi pozitivismului, care sus╚Ťinea ideea determinismului social ╚Öi (mai ales) biologic ├«n explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natur─â (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrin─â potrivit c─âreia nu exist─â supranatural, natura exist├ónd prin ea ├«ns─â╚Öi, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrin─â dup─â care via╚Ťa moral─â trebuie s─â se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme].
NATURAL├ŹSM s. n. 1. curent, tendin╚Ť─â ├«n art─â ╚Öi literatur─â care ├«╚Öi propune reproducerea obiectiv─â a realit─â╚Ťii, acord├ónd preferin╚Ť─â aspectelor ur├óte, vulgare ale naturii omene╚Öti. 2. curent literar ap─ârut ├«n Fran╚Ťa ├«n a doua jum─âtate a sec. XIX sub influen╚Ťa scientismului ╚Öi pozitivismului, care sus╚Ťinea ideea determinismului social ╚Öi biologic ├«n explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natur─â. 4. doctrin─â potrivit c─âreia nu exist─â supranatural, natura exist├ónd prin ea ├«ns─â╚Öi, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrin─â dup─â care via╚Ťa moral─â trebuie s─â se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme)
NATURAL├ŹSM n. 1) Concep╚Ťie filozofic─â conform c─âreia nu exist─â nimic ├«n afara naturii. 2) Curent ├«n literatur─â ╚Öi art─â care tinde s─â reproduc─â ├«n mod riguros realitatea, f─âr─â a ocoli aspectele vulgare ale naturii omene╚Öti, neg├ónd generaliz─ârile artistice ╚Öi ├«nlocuind legit─â╚Ťile sociale cu cele biologice. 3) Stil ornamental care con╚Ťine motive din natur─â (plante, animale etc.). /<fr. naturalisme
naturalism n. studiul naturei așa cum este.
* natural├şzm n. (d. natural). Naturalitate. Sistem─â filosofic─â care consider─â natura ca principi┼ş prim: naturalizmu lu─ş Schelling. Religiunea naturi─ş. Realizm, imita╚Ťiune exact─â a naturi─ş ├«n art─â ╚Öi literatur─â. V. realizm ╚Öi romanticizm.
NATURAL├ŹSM (< fr. {i}; {s} lat. naturalis ÔÇ×naturalÔÇŁ) s. n. 1. (FILOZ.) Punct de vedere conform c─âruia nu exist─â nimic ├«n afara lucrurilor pe care le studiaz─â ╚Ötiin╚Ťele naturii ╚Öi cele umane, nefiind necesar─â c─âutarea de explica╚Ťii prin factori supranaturali. ÔŚŐ N. etic = tendin╚Ťa de a localiza g├óndirea etic─â ├«n lumea natural─â, pornind de la indica╚Ťiile naturale ale fiin╚Ťelor umane (ex. pl─âcerea) f─âr─â a apela la con╚Ötiin╚Ť─â sau divinitate. 2. (├Än artele plastice) Tendin╚Ťa de a reproduce realitatea ├«n chip descriptiv, cu toate detaliile adesea neesen╚Ťiale. Influen╚Ťa n. se resimte ├«n cadrul unor curente moderne (suprarealismul, pictura naiv─â). 3. Curent literar constituit ├«n Fran╚Ťa ├«ntre 1860 ╚Öi 1880 sub influen╚Ťa realismului lui Flaubert ╚Öi a pozitivismului lui Taine ╚Öi r─âsp├óndit apoi ├«n aproape toate ╚Ť─ârile lumii. Anun╚Ťat de romanele fra╚Ťilor Goncourt, teoretizat de E. Zola (ÔÇ×Romanul experimentalÔÇŁ, 1880), n. adopta ├«n literatur─â metodele de investiga╚Ťie proprii ╚Ötiin╚Ťelor exacte (observa╚Ťia miunu╚Ťioas─â, reproducerea cu obiectivitate ÔÇ×total─âÔÇŁ a realit─â╚Ťii ├«n toate aspectele sale, oric├ót de sordide), personajul literar fiind urm─ârit ca un produs strict determinat al eredit─â╚Ťii ╚Öi mediului. ├Än afara ÔÇ×grupului de la M├ędanÔÇŁ, constituit ├«n jurul lui Zola (Maupassant, L. Henrique, P. Alexis, H. C├ęard, J. K. Huysmans), s-au apropiat de n. A. Daudet, J. Renard, R. Martin du Gard ╚Ö.a. ├«n Fran╚Ťa, G. Hauptmann ├«n Germania, A. I. Kuprin, V. G. Korolenko, Salt├«kov-Scedrin ├«n Rusia, Th. Dreiser ├«n America, B. Delavrancea ├«n Rom├ónia ╚Ö.a. V. verism. ├Än teatru, principiile n. au fost ilustrate de spectacolele lui Andr├ę Antoine.

Naturalism dex online | sinonim

Naturalism definitie

Intrare: naturalism
naturalism substantiv neutru