naturalii definitie

2 intrări

23 definiții pentru naturalii

NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură. ◊ Bogăție naturală = bogăție (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări. Științele naturale = științele naturii, v. natură. Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepția unor filosofi) drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenția omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3 Lipsit de artificiu, de rafinament, simplu, spontan, fără efort sau constrângere. ◊ (Adverbial) Vorbește natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ◊ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneții). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim, bastard. II. Adv. Firește, desigur, bineînțeles. III. S. n. (Astăzi rar) Naturalețe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.
NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură. ◊ Bogăție naturală = bogăție (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei țări. Științele naturale = științele naturii, v. natură. Graniță naturală = graniță marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepția unor filozofi) drept considerat ca imuabil și universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau rațiunea umană, fie din voința sau rațiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenția omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ◊ (Adverbial) Vorbește natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ◊ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneții). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice și în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Firește, desigur, bineînțeles. III. S. n. (Astăzi rar) Naturalețe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.
NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparține naturii; care se găsește în natură, care provine din natură; de la natură; firesc. Socot însă că și prin caracterul meu... și prin pitorescul meu natural – înfățișez destule note pentru un roman. CAMIL PETRESCU, P. 250. ◊ Bogăție naturală = bogăție a solului sau a subsolului unei regiuni, unei țări. Științele naturale = denumire convențională pentru științele naturii. Graniță naturală = (în opoziție cu convențională) graniță marcată de un rîu, un munte sau alt accident de teren. ◊ (În opoziție cu artificial) Magnet natural. Mătase naturală. Flori naturale. 2. Care se supune legilor naturii, conform naturii, potrivit cu natura; firesc, adevărat, real. Să căutăm a trage din acea revoluție tot folosul putincios și să-i dăm aliați naturali, adecă pe popoare. GHICA, A. 571. Vrea să se mărite, lucru natural. ALECSANDRI, T. I 409. ◊ Expr. (În artele plastice) Mărime naturală = mărimea reală a modelului. S-a apucat să facă o statuă peste mărimea naturală. CARAGIALE, O. VII 433. Bustul în mărime naturală a unui copil. EMINESCU, N. 38. ◊ Fiu natural sau fiică naturală = copil născut în afara căsătoriei, copil nelegitim. O lungă tragedie de lupte între feluriți copii naturali. HASDEU, I. V. 3. ♦ Care are un aspect firesc, apropiat de natură, ca în natură, luat din natură. Flăcăi cu cămeși albe și brîie late, fete rumene și pălite de soare înfățișau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. 3. (În opoziție cu afectat) Simplu, firesc. Am citit azi, zise el, un poet francez; mi-au plăcut poeziile lui, fiind foarte simple și naturale. BOLINTINEANU, O. 327. Traduse apoi «Țiganii» de Pușkin, poem atît de frumos și de natural. NEGRUZZI, S. I 333. ♦ (Adverbial; adesea ca simplă întărire a unei afirmații) Firește, bineînțeles, desigur, negreșit, de bună seamă. Ai trimis scrisoarea? – Natural! ♦ (Substantivat, n.) Naturalețe, lipsă de afectare, simplitate, firesc. Armonia versurilor, naturalul acțiunii... formează un tot. MACEDONSKI, O. IV 74. Toată scena respiră adevăr și natural. GHEREA, ST. CR. II 160. 4. (Rar, substantivat, numai la pl.) Motive populare de ornamentație în cusături, reprezentînd flori cusute cu fir. Și-ți zării rochița-n poale Cusută cu naturale: Naturalele de fir, La mijloc cu trandafir. TEODORESCU, P. P. 326.
naturál1 adj. m., pl. naturáli; f. naturálă, pl. naturále
naturál2 (rar) s. n.
naturál adj. m., pl. naturáli; f. sg. naturálă, pl. naturále
naturál s. n.
NATURÁL s. v. caracter, degajare, dezinvoltură, fire, firesc, naturalețe, natură, simplitate, spontaneitate, structură, temperament.
NATURÁL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forțele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. sălbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. înnăscut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur.
Natural ≠ artificial, miraculos, nenatural
NATURÁL, -Ă adj. 1. Referitor la natură, al naturii; din natură. ♦ Curat, neamestecat. 2. Firesc, obișnuit, simplu; adevărat. // adv. Firește, desigur. // s.n. Naturalețe, simplititate. [Cf. lat. naturalis, fr. naturel].
NATURÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la natură, specific naturii. ◊ creat de natură. ♦ științe ~e = ansamblu de științe care studiază fenomenele lumii înconjurătoare, lumea organică și anorganică; științele naturii. 2. (mat.) număr ~ = fiecare număr întreg pozitiv. 3. care se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă; firesc, obișnuit, simplu. 4. (jur.; despre copii) născut în afara căsătoriei. II. adv. desigur, firește. III. s. n. naturalețe. (< lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale)
NATURÁL1 adv. 1) În mod firesc; simplu; ușor. 2) (folosit pentru a-și exprima acordul) Desigur, bineînțeles. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell
NATURÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de natură; propriu naturii. ◊ Științe ~e totalitate a științelor care se ocupă cu studiul naturii. Economie ~ă formă de economie în care bunurile materiale se produc nu pentru schimb, ci pentru satisfacerea necesităților gospodăriei producătoare. 2) Care este creat de natură (fără intervenția omului). Gaz ~.Frontieră ~ă frontieră marcată de elemente ale naturii fizice (râuri, munți etc.). Bogății (sau resurse) ~e bogății aflate în solul sau subsolul unei regiuni sau țări. 3) Care este în natura lucrurilor; care este în concordanță cu ordinea obișnuită a lucrurilor; firesc; normal. * Moarte ~ă moarte survenită în chip firesc (din cauza bătrâneții); moarte bună. Mărime ~ă mărime care corespunde dimensiunilor reale ale modelului (în artele plastice și în fotografie). 4) Care este obținut direct din natură. Mătase ~ă. 5) Care exclude orice afectare. Ten ~. * Vin ~ vin obținut prin fermentarea sucului de struguri, fără amestecuri străine. Număr ~ fiecare dintre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). 6) Care este moștenit de la natură; înnăscut; congenital. Fire ~ă. 7) Care este lipsit de artificii sau rafinament; neafectat. Stil ~. 8) Care ține de natura umană; propriu funcțiilor vitale ale omului. Necesități ~e. 9): Copil ~ copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell
naturalíi s.f. pl. (înv.) produse ale solului.
natural a. 1. conform cu ordinea naturei: lege naturală; 2. adus odată cu nașterea: calitate naturală; 3. conform cu rațiunea, cu uzul: e natural să...; 4. simplu, neafectat: apucături naturale; 5. nelegitim: copil natural. ║ n. 1. mod natural de a fi; 2. simplitate, lipsă de afectare. ║ adv. 1. printr’un principiu natural: flacăra se sue natural; 2. printr’un efect natural; 3. într’un mod natural.
* naturál, -ă adj., pl. m. lĭ (lat. naturalis). Firesc, conform naturiĭ: lege naturală. Dăruit de natură, luat din naștere: bunătate naturală. Conform rațiuniĭ, uzuluĭ: e natural să fiĭ sărac dacă eștĭ leneș, vițios orĭ prost. Propriŭ, primar: înțelesu natural al unuĭ cuvînt. Neprefăcut, neafectat, neforțat, neschimosit: mers natural, vorbă naturală. Nefalsificat: vin natural. Ilegitim: copil natural. Muz. Ton natural, nemodificat de nicĭ un semn. Științele naturale, științele care studiază animalele, plantele și mineralele (zoologia, botanica, mineralogia ș.a.). Istoria naturală, știința care descrie și clasifică vietățile. S.m. și f. Indigen, autohton, pămîntean. S.n., pl. e și urĭ. Caracteru natural, natură: naturalul omuluĭ e să fie sociabil. Naturalitate, calitatea de a fi natural: acestuĭ tabloŭ îi lipsește naturalu. Adv. În mod natural, din natură: Jidanu e natural zaraf. Pintr’o lege a naturii: flacăra se înalță natural. Fără afectare, neforțat: a rîde natural. Se’nțelege evident: natural că eștĭ sărac dacă eștĭ leneș!
natural s. v. CARACTER. DEGAJARE. DEZINVOLTURĂ. FIRE. FIRESC. NATURALEȚE. NATURĂ. SIMPLITATE. SPONTANEITATE. STRUCTURĂ. TEMPERAMENT.
NATURAL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forțele ~.) 2. adj. simplu, (livr.) frust. (Cu un aspect ~.) 3. adj. sălbatic, (livr.) frust. (Frumusețea ~ a Bucegilor.) 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. înnăscut, nativ, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 7. adj. bastard, nelegitim, (reg.) sărman, (prin Transilv. și Maram.) bitang. (Copil ~.) 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. firesc, normal, obișnuit, (înv.) fireș, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 10. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că sosește azi? – ~!)
asociație naturală de roci, (engl.= natural rocks assemblange)1. (petrogr.), totalitatea rocilor care apar într-o reg. și care au provenit dintr-o aceeași sursă (magmă parentală). A. n. r. magmatice grupează roci comagmatice intrusive (vulcanitele dintr-un lanț vulcanic), care se înrudesc prin proprietățile lor; 2. (sedim.), totalitatea dep. care se acumulează succesiv într-un baz. de sedimentare și într-o anumită etapă a evoluției sale. A. n. r. sedimentare oferă indicații asupra condițiilor tectostructurale în care a fost plasat baz. (zonă de craton sau zonă de orogen, zonă de rift, zonă de subducție, zonă de coliziune) și asupra paleomediilor de sedi-mentare. Flișul, molasa constitue a. n. r. plasate în bazine mobile din zone de subducție. Sin. asociație litologică.
alti naturali (cuv. it. „altiști naturali”) v. falsetist.
natural(ă), adjectiv ce exprimă starea firească a unui sunet, sistem (II) muzical sau mijloc de producere a sunetului, bazată în general pe legi obiectiv-acustice. Sunet n., sunet fără nici o alterație*, sunet diatonic*. Gamă n., gamă* fondată pe legi acustice (v. armonice, sunete), neafectată de sistemul pitagoreic al deducerii prin cvinte* perfecte ale intervalelor gamei sau de orice calcul privind împărțirea octavei* sau temperarea* ei. Instrument n., instr. de suflat din lemn (ex. bucium*, fluier* fără dop) dar, mai ales, din alamă (trompetă*, corn*, v. și corno da caccia, corno postiglione, corno signale), ce emite sunete n. prin simpla presiune a aerului în tub și fără modificarea acestuia prin chei, clape (3) sau pistoane*. Și la instr. perfecționate se obțin sunete n., preferabile în unele situații, instr. funcționând astfel ca un instr. n.
NATURÁL, -Ă adj. (cf. lat. naturalis, fr. naturel): în sintagmele gen natural, limbaj natural, limbă naturală și număr natural (v.).

naturalii dex

Intrare: natural
natural adjectiv substantiv neutru
Intrare: naturalii
naturalii