Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru natural

NATUR├üL, -─é, naturali, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care se refer─â la natur─â (1), care apar╚Ťine naturii; care se g─âse╚Öte ├«n natur─â. ÔŚŐ Bog─â╚Ťie natural─â = bog─â╚Ťie (necultivat─â) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ╚Ť─âri. ╚śtiin╚Ťele naturale = ╚Ötiin╚Ťele naturii, v. natur─â. Grani╚Ť─â natural─â = grani╚Ť─â marcat─â de o ap─â sau de o form─â de relief. Drept natural = (├«n concep╚Ťia unor filosofi) drept considerat ca imuabil ╚Öi universal, care ar exista ├«n afara structurilor sociale, decurg├ónd fie din natura sau ra╚Ťiunea uman─â, fie din voin╚Ťa sau ra╚Ťiunea divin─â. 2. Care este generat, produs, creat de natur─â (1), f─âr─â interven╚Ťia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3 Lipsit de artificiu, de rafinament, simplu, spontan, f─âr─â efort sau constr├óngere. ÔŚŐ (Adverbial) Vorbe╚Öte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, ├«nn─âscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concord─â, se potrive╚Öte cu faptele din realitatea obiectiv─â, cu ordinea fireasc─â a lucrurilor; normal, firesc. ÔŚŐ Moarte natural─â = moarte survenit─â ├«n chip firesc, moarte bun─â (din cauza b─âtr├óne╚Ťii). M─ârime natural─â = (reproducere ├«n) m─ârime real─â a modelului ├«n artele plastice ╚Öi ├«n fotografie. ÔÖŽ (Despre copii) N─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei; nelegitim, bastard. II. Adv. Fire╚Öte, desigur, bine├«n╚Ťeles. III. S. n. (Ast─âzi rar) Naturale╚Ťe, simplitate. ÔÇô Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.
NATUR├üL, -─é, naturali, -e, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care se refer─â la natur─â (1), care apar╚Ťine naturii; care se g─âse╚Öte ├«n natur─â. ÔŚŐ Bog─â╚Ťie natural─â = bog─â╚Ťie (necultivat─â) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ╚Ť─âri. ╚śtiin╚Ťele naturale = ╚Ötiin╚Ťele naturii, v. natur─â. Grani╚Ť─â natural─â = grani╚Ť─â marcat─â de o ap─â sau de o form─â de relief. Drept natural = (├«n concep╚Ťia unor filozofi) drept considerat ca imuabil ╚Öi universal, care ar exista ├«n afara structurilor sociale, decurg├ónd fie din natura sau ra╚Ťiunea uman─â, fie din voin╚Ťa sau ra╚Ťiunea divin─â. 2. Care este generat, produs, creat de natur─â (1), f─âr─â interven╚Ťia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizeaz─â spontan, f─âr─â efort sau constr├óngere. ÔŚŐ (Adverbial) Vorbe╚Öte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, ├«nn─âscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concord─â, se potrive╚Öte cu faptele din realitatea obiectiv─â, cu ordinea fireasc─â a lucrurilor; normal, firesc. ÔŚŐ Moarte natural─â = moarte survenit─â ├«n chip firesc, moarte bun─â (din cauza b─âtr├óne╚Ťii). M─ârime natural─â = (reproducere ├«n) m─ârime real─â a modelului ├«n artele plastice ╚Öi ├«n fotografie. ÔÖŽ (Despre copii) N─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei; nelegitim. II. Adv. Fire╚Öte, desigur, bine├«n╚Ťeles. III. S. n. (Ast─âzi rar) Naturale╚Ťe, simplitate. ÔÇô Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.
NATUR├üL, -─é, naturali, -e, adj. 1. Care se refer─â la natur─â (1), care apar╚Ťine naturii; care se g─âse╚Öte ├«n natur─â, care provine din natur─â; de la natur─â; firesc. Socot ├«ns─â c─â ╚Öi prin caracterul meu... ╚Öi prin pitorescul meu natural ÔÇô ├«nf─â╚Ťi╚Öez destule note pentru un roman. CAMIL PETRESCU, P. 250. ÔŚŐ Bog─â╚Ťie natural─â = bog─â╚Ťie a solului sau a subsolului unei regiuni, unei ╚Ť─âri. ╚śtiin╚Ťele naturale = denumire conven╚Ťional─â pentru ╚Ötiin╚Ťele naturii. Grani╚Ť─â natural─â = (├«n opozi╚Ťie cu conven╚Ťional─â) grani╚Ť─â marcat─â de un r├«u, un munte sau alt accident de teren. ÔŚŐ (├Än opozi╚Ťie cu artificial) Magnet natural. M─âtase natural─â. Flori naturale. 2. Care se supune legilor naturii, conform naturii, potrivit cu natura; firesc, adev─ârat, real. S─â c─âut─âm a trage din acea revolu╚Ťie tot folosul putincios ╚Öi s─â-i d─âm alia╚Ťi naturali, adec─â pe popoare. GHICA, A. 571. Vrea s─â se m─ârite, lucru natural. ALECSANDRI, T. I 409. ÔŚŐ Expr. (├Än artele plastice) M─ârime natural─â = m─ârimea real─â a modelului. S-a apucat s─â fac─â o statu─â peste m─ârimea natural─â. CARAGIALE, O. VII 433. Bustul ├«n m─ârime natural─â a unui copil. EMINESCU, N. 38. ÔŚŐ Fiu natural sau fiic─â natural─â = copil n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei, copil nelegitim. O lung─â tragedie de lupte ├«ntre feluri╚Ťi copii naturali. HASDEU, I. V. 3. ÔÖŽ Care are un aspect firesc, apropiat de natur─â, ca ├«n natur─â, luat din natur─â. Fl─âc─âi cu c─âme╚Öi albe ╚Öi br├«ie late, fete rumene ╚Öi p─âlite de soare ├«nf─â╚Ťi╚Öau un tablou foarte natural ╚Öi animat. NEGRUZZI, S. I 104. 3. (├Än opozi╚Ťie cu afectat) Simplu, firesc. Am citit azi, zise el, un poet francez; mi-au pl─âcut poeziile lui, fiind foarte simple ╚Öi naturale. BOLINTINEANU, O. 327. Traduse apoi ┬ź╚Üiganii┬╗ de Pu╚Ökin, poem at├«t de frumos ╚Öi de natural. NEGRUZZI, S. I 333. ÔÖŽ (Adverbial; adesea ca simpl─â ├«nt─ârire a unei afirma╚Ťii) Fire╚Öte, bine├«n╚Ťeles, desigur, negre╚Öit, de bun─â seam─â. Ai trimis scrisoarea? ÔÇô Natural! ÔÖŽ (Substantivat, n.) Naturale╚Ťe, lips─â de afectare, simplitate, firesc. Armonia versurilor, naturalul ac╚Ťiunii... formeaz─â un tot. MACEDONSKI, O. IV 74. Toat─â scena respir─â adev─âr ╚Öi natural. GHEREA, ST. CR. II 160. 4. (Rar, substantivat, numai la pl.) Motive populare de ornamenta╚Ťie ├«n cus─âturi, reprezent├«nd flori cusute cu fir. ╚śi-╚Ťi z─ârii rochi╚Ťa-n poale Cusut─â cu naturale: Naturalele de fir, La mijloc cu trandafir. TEODORESCU, P. P. 326.
naturál1 adj. m., pl. naturáli; f. naturálă, pl. naturále
naturál2 (rar) s. n.
naturál adj. m., pl. naturáli; f. sg. naturálă, pl. naturále
naturál s. n.
NATUR├üL s. v. caracter, degajare, dezinvoltur─â, fire, firesc, naturale╚Ťe, natur─â, simplitate, spontaneitate, structur─â, temperament.
NATUR├üL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (For╚Ťele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. s─âlbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (├«nv. ╚Öi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. ├«nn─âscut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, nec─âutat, nepref─âcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) non╚Öalant, (├«nv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur.
Natural Ôëá artificial, miraculos, nenatural
NATUR├üL, -─é adj. 1. Referitor la natur─â, al naturii; din natur─â. ÔÖŽ Curat, neamestecat. 2. Firesc, obi╚Önuit, simplu; adev─ârat. // adv. Fire╚Öte, desigur. // s.n. Naturale╚Ťe, simplititate. [Cf. lat. naturalis, fr. naturel].
NATUR├üL, -─é I. adj. 1. referitor la natur─â, specific naturii. ÔŚŐ creat de natur─â. ÔÖŽ ╚Ötiin╚Ťe ~e = ansamblu de ╚Ötiin╚Ťe care studiaz─â fenomenele lumii ├«nconjur─âtoare, lumea organic─â ╚Öi anorganic─â; ╚Ötiin╚Ťele naturii. 2. (mat.) num─âr ~ = fiecare num─âr ├«ntreg pozitiv. 3. care se potrive╚Öte cu faptele din realitatea obiectiv─â; firesc, obi╚Önuit, simplu. 4. (jur.; despre copii) n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei. II. adv. desigur, fire╚Öte. III. s. n. naturale╚Ťe. (< lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale)
NATUR├üL1 adv. 1) ├Än mod firesc; simplu; u╚Öor. 2) (folosit pentru a-╚Öi exprima acordul) Desigur, bine├«n╚Ťeles. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell
NATUR├üL2 ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de natur─â; propriu naturii. ÔŚŐ ╚śtiin╚Ťe ~e totalitate a ╚Ötiin╚Ťelor care se ocup─â cu studiul naturii. Economie ~─â form─â de economie ├«n care bunurile materiale se produc nu pentru schimb, ci pentru satisfacerea necesit─â╚Ťilor gospod─âriei produc─âtoare. 2) Care este creat de natur─â (f─âr─â interven╚Ťia omului). Gaz ~. ÔŚŐ Frontier─â ~─â frontier─â marcat─â de elemente ale naturii fizice (r├óuri, mun╚Ťi etc.). Bog─â╚Ťii (sau resurse) ~e bog─â╚Ťii aflate ├«n solul sau subsolul unei regiuni sau ╚Ť─âri. 3) Care este ├«n natura lucrurilor; care este ├«n concordan╚Ť─â cu ordinea obi╚Önuit─â a lucrurilor; firesc; normal. * Moarte ~─â moarte survenit─â ├«n chip firesc (din cauza b─âtr├óne╚Ťii); moarte bun─â. M─ârime ~─â m─ârime care corespunde dimensiunilor reale ale modelului (├«n artele plastice ╚Öi ├«n fotografie). 4) Care este ob╚Ťinut direct din natur─â. M─âtase ~─â. 5) Care exclude orice afectare. Ten ~. * Vin ~ vin ob╚Ťinut prin fermentarea sucului de struguri, f─âr─â amestecuri str─âine. Num─âr ~ fiecare dintre numerele ├«ntregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). 6) Care este mo╚Ötenit de la natur─â; ├«nn─âscut; congenital. Fire ~─â. 7) Care este lipsit de artificii sau rafinament; neafectat. Stil ~. 8) Care ╚Ťine de natura uman─â; propriu func╚Ťiilor vitale ale omului. Necesit─â╚Ťi ~e. 9): Copil ~ copil n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei; copil nelegitim. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell
natural a. 1. conform cu ordinea naturei: lege natural─â; 2. adus odat─â cu na╚Öterea: calitate natural─â; 3. conform cu ra╚Ťiunea, cu uzul: e natural s─â...; 4. simplu, neafectat: apuc─âturi naturale; 5. nelegitim: copil natural. ÔĽĹ n. 1. mod natural de a fi; 2. simplitate, lips─â de afectare. ÔĽĹ adv. 1. printrÔÇÖun principiu natural: flac─âra se sue natural; 2. printrÔÇÖun efect natural; 3. ├«ntrÔÇÖun mod natural.
* natur├íl, -─â adj., pl. m. l─ş (lat. naturalis). Firesc, conform naturi─ş: lege natural─â. D─âruit de natur─â, luat din na╚Ötere: bun─âtate natural─â. Conform ra╚Ťiuni─ş, uzulu─ş: e natural s─â fi─ş s─ârac dac─â e╚Öt─ş lene╚Ö, vi╚Ťios or─ş prost. Propri┼ş, primar: ├«n╚Ťelesu natural al unu─ş cuv├«nt. Nepref─âcut, neafectat, nefor╚Ťat, neschimosit: mers natural, vorb─â natural─â. Nefalsificat: vin natural. Ilegitim: copil natural. Muz. Ton natural, nemodificat de nic─ş un semn. ╚śtiin╚Ťele naturale, ╚Ötiin╚Ťele care studiaz─â animalele, plantele ╚Öi mineralele (zoologia, botanica, mineralogia ╚Ö.a.). Istoria natural─â, ╚Ötiin╚Ťa care descrie ╚Öi clasific─â viet─â╚Ťile. S.m. ╚Öi f. Indigen, autohton, p─âm├«ntean. S.n., pl. e ╚Öi ur─ş. Caracteru natural, natur─â: naturalul omulu─ş e s─â fie sociabil. Naturalitate, calitatea de a fi natural: acestu─ş tablo┼ş ├«i lipse╚Öte naturalu. Adv. ├Än mod natural, din natur─â: Jidanu e natural zaraf. PintrÔÇÖo lege a naturii: flac─âra se ├«nal╚Ť─â natural. F─âr─â afectare, nefor╚Ťat: a r├«de natural. SeÔÇÖn╚Ťelege evident: natural c─â e╚Öt─ş s─ârac dac─â e╚Öt─ş lene╚Ö!
NATURAL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (For╚Ťele ~.) 2. adj. simplu, (livr.) frust. (Cu un aspect ~.) 3. adj. s─âlbatic, (livr.) frust. (Frumuse╚Ťea ~ a Bucegilor.) 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (├«nv. ╚Öi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. ├«nn─âscut, nativ, (├«nv.) naturalnic. (Daruri, ├«nsu╚Öiri ~.) 7. adj. bastard, nelegitim, (reg.) s─ârman, (prin Transilv. ╚Öi Maram.) bitang. (Copil ~.) 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, nec─âutat, nepref─âcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) non╚Öalant, (├«nv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. firesc, normal, obi╚Önuit, (├«nv.) fire╚Ö, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 10. adv. absolut, bine├«n╚Ťeles, cert, desigur, fire╚Öte, garantat, indiscutabil, negre╚Öit, ne├«ndoielnic, ne├«ndoios, normal, precis, sigur. (Crezi c─â sose╚Öte azi? ÔÇô ~!)
natural s. v. CARACTER. DEGAJARE. DEZINVOLTURĂ. FIRE. FIRESC. NATURALEȚE. NATURĂ. SIMPLITATE. SPONTANEITATE. STRUCTURĂ. TEMPERAMENT.
asocia╚Ťie natural─â de roci, (engl.= natural rocks assemblange)1. (petrogr.), totalitatea rocilor care apar ├«ntr-o reg. ╚Öi care au provenit dintr-o aceea╚Öi surs─â (magm─â parental─â). A. n. r. magmatice grupeaz─â roci comagmatice intrusive (vulcanitele dintr-un lan╚Ť vulcanic), care se ├«nrudesc prin propriet─â╚Ťile lor; 2. (sedim.), totalitatea dep. care se acumuleaz─â succesiv ├«ntr-un baz. de sedimentare ╚Öi ├«ntr-o anumit─â etap─â a evolu╚Ťiei sale. A. n. r. sedimentare ofer─â indica╚Ťii asupra condi╚Ťiilor tectostructurale ├«n care a fost plasat baz. (zon─â de craton sau zon─â de orogen, zon─â de rift, zon─â de subduc╚Ťie, zon─â de coliziune) ╚Öi asupra paleomediilor de sedi-mentare. Fli╚Öul, molasa constitue a. n. r. plasate ├«n bazine mobile din zone de subduc╚Ťie. Sin. asocia╚Ťie litologic─â.
alti naturali (cuv. it. ÔÇ×alti╚Öti naturaliÔÇŁ) v. falsetist.
natural(─â), adjectiv ce exprim─â starea fireasc─â a unui sunet, sistem (II) muzical sau mijloc de producere a sunetului, bazat─â ├«n general pe legi obiectiv-acustice. Sunet n., sunet f─âr─â nici o altera╚Ťie*, sunet diatonic*. Gam─â n., gam─â* fondat─â pe legi acustice (v. armonice, sunete), neafectat─â de sistemul pitagoreic al deducerii prin cvinte* perfecte ale intervalelor gamei sau de orice calcul privind ├«mp─âr╚Ťirea octavei* sau temperarea* ei. Instrument n., instr. de suflat din lemn (ex. bucium*, fluier* f─âr─â dop) dar, mai ales, din alam─â (trompet─â*, corn*, v. ╚Öi corno da caccia, corno postiglione, corno signale), ce emite sunete n. prin simpla presiune a aerului ├«n tub ╚Öi f─âr─â modificarea acestuia prin chei, clape (3) sau pistoane*. ╚śi la instr. perfec╚Ťionate se ob╚Ťin sunete n., preferabile ├«n unele situa╚Ťii, instr. func╚Ťion├ónd astfel ca un instr. n.
NATURÁL, -Ă adj. (cf. lat. naturalis, fr. naturel): în sintagmele gen natural, limbaj natural, limbă naturală și număr natural (v.).

Natural dex online | sinonim

Natural definitie

Intrare: natural
natural adjectiv substantiv neutru