NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu. – Din fr. natrium.

NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu. – Din fr. natrium.

NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu.

nátriu [riu pron. riu] (na-triu) s. n., art. nátriul; simb. Na

nátriu s. n. (-triu pron. -triu), art. nátriul; simb. Na

NÁTRIU s. v. sodiu.

NÁTRIU s.n. (Chim.) Sodiu. [Pron. -triu. / < germ. Natrium, cf. fr. natrium].

NÁTRIU s. n. sodiu. (< fr. natrium, germ. Natrium)

NÁTRIU n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, cu diferite întrebuințări în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător; sodiu. /<fr. natrium

* nátriŭ n. (lat. științific natrium, d. ar. natrum, natru). Chim. Rar. Sodiŭ.

NATRIU s. (CHIM.) sodiu.

Na, simbol chimic pentru sodiu (natriu).

NÁTRIU (< fr., germ.) s. n. (CHIM.) Sodiu.