NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg. sb. natra.

NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra.

NÁTRĂ, natre, s. f. Partea urzelii dintre ițe și sulul dinapoi. Țese-o natră. Rupe-o spată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423.

nátră (na-tră) s. f., g.-d. art. nátrei; pl. nátre

nátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. nátrei; pl. nátre

NÁTRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)

NÁTRĂ s. v. crilă.

nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”.

NÁTRĂ ~e f. Toată urzeala de pe războiul de țesut. /<bulg., sb. natra

natră f. partea urzelii ce se află între ițe si sulul dindărăt. [Serb. NATRA].

nátră f., pl. e (sîrb. natra). Pînză țesută de la sul pînă la urzeală. V. teară.

NATRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)

natră s. v. CRILĂ.