nătă- Prefix care arată ideea de incapacitate sau prostie. Creație expresivă, pare să se bazeze pe imaginea de vorbire anormală,
cf. sp. tonto, bobo, chocho, memo etc. –
Der. nătăfleț,
adj. (prost, gogoman),
comp. teflu și fleț,
v. aici; năfletec,
adj. (
Trans., neghiob, nătărău), metateză a cuvîntului anterior; nătăfleață,
s. m. (poreclă pentru persoanele zăpăcite); nătărău,
s. m. (gogoman, nătăfleață), cu
suf. expresiv (după Cihac, II, 213; legat de
cr. tartari „a bîlbîi, a gîngăvi”; după Lambrior, Rom., 350, din
lat. natura; după Șeineanu, Semasiol., 229; Philippide, Principii, 97; Tiktin; Candrea și Scriban, din netare < tare, explicație greu de admis fonetic); nătăraucă,
s. f. (proastă, neghioabă); nătăraie,
s. f. (prostie, nerozie); nătăvălos,
adj. (
Munt., greoi, stîngaci, leneș), prin asociație cu mătăhălos (după Scriban, cu tăvăli); nătimană (
var. nătimală),
s. f. (fantoșă, sperietoare), prin încrucișare cu namină sau namilă, sau cu natimă; nătîng,
adj. (prost, neghiob, nebun), prin încrucișare cu
sl. netęgŭ „muncă” (după Cihac, II, 213,
sl. ajunge pentru a explica
rom., dar rezultatul nă- indică tratamentul expresiv; după Tiktin și Scriban, din
sl. tągŭ „puternic, viteaz”); nătîngi,
vb. refl. (a se tîmpi, a se prosti); nătîngie,
s. f. (prostie); nătîntoc,
adj. (prost, imbecil), pentru a cărui
der. cf. sărîntoc; nătîntol,
adj. (prost), prin încrucișare cu mototol,
cf. și motîntan, motîntoc; neder,
adj. (
Munt., gogoman, nătăfleață), probabil în loc de *neter,
cf. nătărău; netot,
adj. (prost, naiv), prin încrucișare cu tot (după Tiktin, Candrea și Scriban, din tot; după Cihac, II, 518, din
mag. tót „slav”); netoție,
s. f. (prostie); năsărîmb,
adj. (tont, prost), în loc de *nătărîmb (
cf. var. năstărîmb), probabil prin încrucișare cu sărîntoc (după Cihac, II, 215, din
sl. nesramĭnŭ „nerușinat”); năs(t)ărîmbă,
s. f. (prostie, minciună); năsărîngă,
s. f. (
Trans., nerozie, prostie, obrăznicie).