nástur, -ă, násturi, -e, adj. (reg.) zănatic, bezmetic, nerod.

násture m. (got. nastilo, șnur, găitan, acușor de împletit, de unde și it. nastro, panglică. Cp. cu brusture). Vest. Bumb, bucată de metal orĭ de alt-ceva care servește ca să țină o haĭnă încheĭată. Est (nastur). Bumb de metal.

NASTUR subst. 1. -(16 A III 414); -a f. (Cat mold II); -e (17 B II 174). 2. Năsturel, 1469 (Ț-Rom 270); – olt. (Gras 92); – Radu, post. (17 B IV 267). 3. Năsturic/a, popa (Pol 82); -ă (AO XXI 127). 4. Năstureica b.