Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru narodnic

NAR├ôDNIC, -─é, narodnici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. ╚Öi f. Adept al narodnicismului. ÔÇô Din rus. narodnik.
NAR├ôDNIC, -─é, narodnici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. ╚Öi f. Adept al narodnicismului. ÔÇô Din rus. narodnik.
NAR├ôDNIC1, narodnici, s. m. Adept al narodnicismului. Narodnicii... au fost zdrobi╚Ťi din punct de vedere ideologic de Plehanov ╚Öi Lenin. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 105, 1/1.
NAR├ôDNIC2, -─é, narodnici, -e, adj. Care apar╚Ťine narodnicismului, sus╚Ťine narodnicismul, privitor la narodnicism. Afirma╚Ťia c─â ╚Ť─âr─ânimea este singura clas─â produc─âtoare dovede╚Öte... o afirmare f─â╚Ťi╚Ö─â a unei teze narodnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 5/4.
nar├│dnic adj. m., s. m., pl. nar├│dnici; adj. f., s. f. nar├│dnic─â, pl. nar├│dnice
nar├│dnic adj. m., s. m., pl. nar├│dnici; f. sg. nar├│dnic─â, pl. nar├│dnice
NAR├ôDNIC, -─é adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. ╚Öi f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod ÔÇô popor].
NARÓDNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus. narodnik)
NAR├ôDNIC1 ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de narodnicism; propriu narodnicismului. /<rus. narodnik
NARÓDNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al narodnicismului. /<rus. narodnik
NARODNIC adj., s. (POLITICĂ) narodnicist. (Mișcare ~.)

Narodnic dex online | sinonim

Narodnic definitie

Intrare: narodnic (adj.)
narodnic adjectiv
Intrare: narodnic (s.m.)
narodnic substantiv masculin