NARCOTÍNĂ, narcotine, s. f. Substanță extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic și tonic. – Din fr. narcotine.

NARCOTÍNĂ, narcotine, s. f. Substanță extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic și tonic. – Din fr. narcotine.

NARCOTÍNĂ, narcotine, s. f. Alcaloid extras din opiu cu ajutorul eterului, folosit în medicină în locul chininei.

narcotínă s. f., g.-d. art. narcotínei; pl. narcotíne

narcotínă s. f., g.-d. art. narcotínei; pl. narcotíne

NARCOTÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din opiu, fără acțiune narcotică, întrebuințat ca înlocuitor al chininei. [< fr. narcotine].

NARCOTÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, somnifer ușor, tonic și calmant al tusei. (< fr. narcotine)

NARCOTÍNĂ ~e f. Substanță cristalizată, extrasă din opiu, întrebuințată în medicină (ca febrifug, ca tonic etc.). /<fr. narcotine

* narcotínă f., pl. e (d. narcotic). Chim. O substanță veninoasă scoasă din opiŭ.