NARCÓTIC, -Ă, narcotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care provoacă narcoză. 2. Substanță cu ajutorul căreia se poate provoca somnul. – Din fr. narcotique, germ. narkotisch.

NARCÓTIC, -Ă, narcotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă narcoza. 2. Adj. (Rar; despre stări fizice) Provocat de un narcotic (1). – Din fr. narcotique, germ. narkotisch.

NARCÓTIC, narcotice, s. n. Substanță cu ajutorul căreia se provoacă narcoza. Opiul este un narcotic natural. Eterul este un narcotic produs pe cale sintetică. ▭ A luat un narcotic greu și nu poate să se deștepte. CĂLINESCU, E. O. II 157. ◊ (Adjectival) Substanță narcotică. – Variantă: (învechit) narhótic (NEGRUZZI, S. III 403) s. n.

narcótic1 adj. m., pl. narcótici; f. narcótică, pl. narcótice

narcótic2 s. n., pl. narcótice

narcótic adj. m., pl. narcótici; f. sg. narcótică, pl. narcótice

narcótic s. n., pl. narcótice

NARCÓTIC s., adj. v. somnifer.

NARCÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, medicament) care provoacă narcoză. // adj. (Rar; despre stări psihofizice) Provocat de un narcotic; în stare de narcoză, datorat narcozei. [< fr. narcotique].

NARCÓTIC, -Ă I. adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză; somnifer, soporific. II. adj. (despre stări psihofizice) provocat de un narcotic; în stare de narcoză. (< fr. narcotique, germ. narkotisch)

NARCÓTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre substanțe) Care provoacă narcoza. 2) (despre stări) Care este provocat de o substanță stupefiantă. /<fr. narcotique, germ. Narkotisch

narcotic a. care adoarme. ║ n. substanță soporifică: opiul e un narcotic.

* narcótic, -ă adj. (vgr. narcotikós, d. narke, toropeală. V. narcis). Care te adoarme (somnifer), ca macu, beladona, măselarița ș.a. S.n., pl. e. Substanță care te adoarme. V. hașiș.

NARCOTIC s., adj. (FARM.) hipnotic, hipnotizant, somnifer, soporific, (livr.) soporifer, (rar) adormitor, (înv.) soporativ. (Barbituricele sînt ~.)