narativ definitie

13 definiții pentru narativ

NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif.
NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif.
NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care ține de narațiune, propriu narațiunii, de povestire. Stil narativ. Gen narativ. ▭ În poezia lui Coșbuc dominează... elementul narativ, epic. GHEREA, ST. CR. III 366.
naratív adj. m., pl. naratívi; f. naratívă, pl. naratíve
naratív adj. m., pl. naratívi; f. sg. naratívă, pl. naratíve
NARATÍV adj. v. epic.
NARATÍV, -Ă adj. De narațiune, cu caracter de narațiune, propriu narațiunii. [Cf. lat. narrativus, fr. narratif].
NARATÍV, -Ă adj. cu caracter de narațiune. (< fr. narratif)
NARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de narațiune; propriu narațiunii. /<fr. narratif
narativ a. ce ține de narațiune: gen narativ.
* naratív, -ă adj. (lat. narrativus). Care ține de narațiune: genu narativ.
NARATIV adj. (LIT.) epic. (Lucrare de factură ~.)
NARATÍV, -Ă adj. (cf. lat. narrativus, fr. narratif): în sintagmele imperativ narativ, imperfect narativ, prezent narativ și text narativ (v.).

narativ dex

Intrare: narativ
narativ adjectiv