NARAMGÍU, -ÍE adj. v. naramziu.

NARAMZÍU, -ÍE, naramzii, adj. (Regional) De culoarea portocalei, roșu-portocaliu. Șalul era naramziu și fața cațaveicei ca piatra vînătă. SADOVEANU, Z. C. 257. – Variante: naramgíu, -íe (MAT. FOLK. 1415, ȘEZ. VIII 59), narangíu, -íe (MARIAN, INS. 544, id. NU. 384, ȘEZ. V 31, ib. XIII 2), nărămzíu, -íe (TEODORESCU, P. P. 306, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152), narîmzíu, --íe CAMIL PETRESCU, O. I 296), nerămzíu, -íe (M. I. CARAGIALE, C. 77) adj.

naramgíu, -íe, naramgíi, adj. (înv. și reg.) portocaliu; roșu-deschis, nărămziu, stacojiu.

naramgiu a. Buc. nărămziu: cu tulpanul naramgiu, cu cosița pân la brâu POP. [Turc. NARENDJI, din NARENDJ, năramză].

naramgíŭ, -ngíŭ, -mzíŭ V. nărămzat.

nărămzát, -ă adj. (d. naramză. V. marmanziŭ). Stacoșiŭ. – Și nărănzat, nărînzat (Munt.), naraznat (Mod. sud). Și naramgiŭ, narangiŭ, nărănziŭ, naramziŭ, nărămziŭ (turc. naranği, narenği). V. turungiŭ.