narácliță și -ácviță V. rucaviță.

rucáviță f., pl. e (rus. rukavica, mănușă. V. rocodele). Pl. Mînecuțe preuțeștĭ întrebuințate în oficiŭ. – Vechĭ și narácliță și -ácviță (vsl. naronkvica și narakvica). V. mitenă.

RUCAVIȚĂ s. (BIS.) mînecar, mînecuță, (înv.) naracliță.