Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru nara╚Ťie

NAR├ü╚ÜIE s. f. v. nara╚Ťiune.
NARA╚ÜI├ÜNE, nara╚Ťiuni, s. f. Expunere, relatare ├«n form─â literar─â a unui fapt, a unui eveniment etc., specific─â genului epic; povestire. [Pr.: -╚Ťi-u-. ÔÇô Var.: (├«nv.) nar├í╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. narration, lat. narratio, -onis.
NAR├ü╚ÜIE s. f. v. nara╚Ťiune.
NARA╚ÜI├ÜNE, nara╚Ťiuni, s. f. Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente ├«ntr-o desf─â╚Öurare gradat─â (╚Öi ├«n form─â literar─â); povestire. [Pr.: -╚Ťi-u-. ÔÇô Var.: (├«nv.) nar├í╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. narration, lat. narratio, -onis.
NAR├ü╚ÜIE s. f. v. nara╚Ťiune.
NARA╚ÜI├ÜNE, nara╚Ťiuni, s. f. Relatare, expunere a unui fapt, a unui eveniment; povestire, istorisire (caracteristic─â mai ales genului epic). ├Ä╚Öi ilustra nara╚Ťiunea cu gesturi, str├«mb─âturi ╚Öi schimb─âri de glas caraghioase. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 69. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) nar├í╚Ťie (RUSSO, O. 52) s. f.
nara╚Ťi├║ne (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. nara╚Ťi├║nii; pl. nara╚Ťi├║ni
nara╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. nara╚Ťi├║nii; pl. nara╚Ťi├║ni[1]
NARAȚIÚNE s. (LIT.) istorie, istorisire, poveste, povestire, (englezism) story, (înv.) spunere. (A publicat o lungă ~.)[1]
NAR├ü╚ÜIE s.f. v. nara╚Ťiune.
NARA╚ÜI├ÜNE s.f. Povestire, istorisire. ÔÖŽ Parte a unui discurs ├«n care oratorul expune faptele. [Pron. -╚Ťi-u-, var. nara╚Ťie s.f. / cf. lat. narratio, fr. narration].
NARA╚ÜI├ÜNE s. f. povestire, istorisire. ÔŚŐ parte a unui discurs cuprinz├ónd expunerea faptelor. (< fr. narration, lat. narratio)
NARA╚ÜI├ÜNE ~i f. Relatare a unor fapte ├«ntr-o form─â literar─â, specific─â genului epic (a unei ├«nt├ómpl─âri, a unui eveniment etc.); povestire. [G.-D. nara╚Ťiunii; Sil. -╚Ťi-u-] /<fr. narration, lat. narratio, ~onis[1]
nara╚Ťi(un)e f. 1. expunere istoric─â sau poetic─â; 2. partea discursului ce con╚Ťine expunerea faptelor.
* nara╚Ťi├║ne f. (lat. narratio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a nara. Lucru narat, povestire. Partea care con╚Ťine expunerea faptelor ├«ntrÔÇÖun discurs. ÔÇô ╚śi -a╚Ťie.
NARAȚIUNE s. (LIT.) istorie, istorisire, poveste, povestire, (înv.) spunere. (A ascultat o lungă ~.)

Nara╚Ťie dex online | sinonim

Nara╚Ťie definitie

Intrare: nara╚Ťiune
nara╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-
nara╚Ťie