nară internă definitie

32 definiții pentru nară internă

NARÁ, narez, vb. I. Tranz. A povesti, a istorisi. – Din lat., it. narrare, fr. narrer.
NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care iese lanțul ancorei în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.
NÁRE s. f. v. nară.
NARÁ, narez, vb. I. Tranz. (Livr.) A povesti, a istorisi. – Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.
NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanțul ancorei de pe punte în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s. f.] – Lat. naris.
NÁRE s. f. v. nară.
NARÁ, narez, vb. I. Tranz. (Livresc) A povesti, a istorisi. Observați bine că narez numai faptele. CARAGIALE, O. III 139. Eu am voit să-ți narez aci numai episoadele care au precedat revoluția de la iunie 1848, pe cît le-am putut cunoaște. GHICA, S. A. 165.
NÁRĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale nasului, prin care respiră și miroase omul și unele animale. Șoimaru simți pătrunzîndu-i în nări mirosul iute al gunoiului. SADOVEANU, O. VII 144. Cîinele o luă la goană, cu nările lărgite. C. PETRESCU, S. 37. ◊ (Metaforic) Locomotiva a intrat în gara supraîncărcată, împroșcînd pe nări fîșii de aburi. SAHIA, N. 51. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vînt = a) (despre cai) cu gîtul întins, în goană mare. Roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop. COȘBUC, P. I 154; b) (despre oameni) mîndru, țanțoș, sigur de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a se făli, a se ține mîndru; a-și da importanță. Cel mai mare... Se rădică în scări, Se umflă în nări Și-și face ochii roată Peste oștirea toată. SEVASTOS, N. 110. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Cînd de tine se vorbește. EMINESCU, O. I 134. 2. Tub de fontă sau de fier care merge de la puntea unei nave la unul din borduri și prin care trece lanțul ancorei. [Bricul] Mircea, desfăcut din legăturile de la uscat, se mișcă încet, trăgîndu-și pe nară, c-un zăngănit fioros, lanțul ancorei. BART, S. M. 14. – Pl. și: (1) nare (ALECSANDRI, P. III 12). – Variantă: náre (DELAVRANCEA, S. 183, ALECSANDRI, P. P. 91) s. f.
NÁRE s. f. v. nară.
nará (a ~) vb., ind. prez. 3 nareáză
náră s. f., g.-d. art. nắrii; pl. nări
nará vb., ind. prez. 1 sg. naréz, 3 sg. și pl. nareáză
náră s. f., g.-d. art. nării; pl. nări
NARÁ vb. v. povesti.
NÁRĂ s. v. nas.
NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer].
NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare)
náre (nắri), s. f.1. Deschizătură a nasului. – 2. (Trans. de V.) Nas. – Var. nară. Mr. nare, nari. Lat. nāris (Pușcariu 1153; Candrea-Dens., 1203; REW 5826); cf. v. it., sard. nare, rar nara, prov. nar, cat. nars. Semantismul din Trans. coincide cu sp.Der. nărtos, adj. (năsos, cu nasul mare), prin confuzia suf. (-tos pentru -os, ca în spătos, sănătos, fruntos etc., după Candrea-Dens., 1204; de la un lat. *nāritōsus, după Pascu, Suf., 76 și Pascu, Beiträge, 10, cu suf. -tos); nărticios, adj. (năsos); nărtiță, s. f. (fosă nazală).
A NARÁ ~éz tranz. livr. A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a istorisi. /<lat. narrare, fr. narrer
NÁRĂ nări f. 1) Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale la om și la unele animale. * Cu nările (sau cu ~a) în vânt a) în plină goană; b) cu multă grabă; c) plin de sine; trufaș. A se umfla în nări (sau a-și umfla nările) a-și da aere. 2) Orificiu pe bordul unei nave, prin care este trecut lanțul ancorei. [G.-D. nării] /<lat. naris
narà v. a povesti, a istorisi.
nară f. fiecare din cele două cavități ale nasului. [Lat. NARIS].
náră și náre f., pl. nărĭ (lat. naris, din *nasis, rudă cu nasus, nas; it. nare, nare; pv. nar, nare; sp. pg. nariz, nas). Fie-care din cele doŭă deschizăturĭ ale nasuluĭ.
náre V. nară.
* naréz v. tr. (lat. narrare). Spun, povestesc, istorisesc.
NARA vb. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a povesti, a prezenta, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.)
na s. v. NAS.
NARA, oraș în Japonia (Honshū), la 42 km E de Ǒsaka; 359,2 mii loc. (1995). Ind. constr. de mașini-unelte; electrotehnică, de prelucr. a lemnului, textilă și alim. Centru de producție artizanală. Centru turistic. Universitate (1949). Psrc (528 ha), cel mai mare din Japonia, cu peste 200 sanctuare și temple, pagode și mănăstiri budiste și șintoiste (Kōfukuji, Tōdaiji, Yakushiji), din perioada de maximă înflorire, a civilizației japoneze, denumită și perioada N. (710-784). Grădină botanică. Fostă capitală a Japoniei (710-784).
NᾹRA, canal în SE Pakistanului, amenajat în anii 1858-1859, pe cursul râului cu același nume (considerat un vechi braț al fl. Ind), la S de orașul Sukkur; lungime: 400 km. Folosit pentru irigarea a c. 600.000 ha de terenuri, printr-o rețea de canale secundare, ce depășesc 1.000 km lungime.
NARĂ subst. 1. Nareș, 1615 (Gorj 387) etc.; cu -iș neaccentuat = eș: Nariș, Valea t. 2. Narilă b. și s. (Dm). 3. Narița fam. (Moț). 4. Naroi, Gh., mold. 5. Naron, moșn., 1598 (AO X 128; 16 B VI 338). 6. Narotă (Dm); – din Nărotești (16 A III 132). 7. Narotiasa, n. marital (Ștef; G Ștef).
mielu’ cu o nară expr. v. miel.

nară internă dex