napoleon definitie

2 intrări

15 definiții pentru napoleon

NAPOLEÓN, (1) napoleoni, s. m. 1. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I și, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al IlI-lea, care a circulat și la noi. 2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, fină, dulce și parfumată. ♦ Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pielița subțire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce și foarte mustoasă. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, gălbui, cu pielița groasă și miezul nu prea cărnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoléon.
NAPOLEÓN, napoleoni, s. m. 1. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I și, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat și la noi. 2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, fină, dulce și parfumată. ♦ Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pielița subțire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce și foarte mustoasă. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, gălbui, cu pielița groasă și miezul nu prea cărnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoléon.
NAPOLEÓN, napoleoni, s. m. (Învechit) Monedă franceză de aur, în valoare de 20 de franci, cu chipul lui Napoleon. Grămada de napoleoni din fața lui Augustatos de la un timp nu mai crescuse. DUMITRIU, B. F. 128. I-a pus două fișicuri de napoleoni în mînă. CREANGĂ, A. 160. Prețul lor e mai presus de puterea sătenilor – 27 napoleoni. ALECSANDRI, S. 8. – Accentuat și: napóleon.
napoleón (monedă) (-le-on) s. m., pl. napoleóni
Napoleón (soi de fructe, nume de persoană) (-le-on) s. propriu m.
napoleón (monedă) s. m. (sil. -le-on), pl.napoleóni
Napoleón (bot.) s. pr. m. (sil. -le-on)
NAPOLEÓN s.m. Veche monedă franceză de aur, care avea imprimat chipul împăratului Napoleon al III-lea. [Pron. -le-on. / < fr. napoléon, cf. Napoleon – împărat al Franței între 1852 și 1870].
NAPOLEÓN s. m. 1. veche monedă franceză de aur, de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I sau al III-lea. 2. varietate de mere sau de pere, de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă. ◊ varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-gălbui. (< fr. napoléon)
napoleon m. monedă franceză de aur în valoare de 20 franci.
Napoleon I (Bonaparte) m. împărat al Francezilor, cel mai mare răsboinic al timpurilor moderne. Născut la Ajaccio în 15 August 1769, ajunse general de brigadă în 1794 și după strălucitele campanii din Italia (1796), întreprinse expedițiunea Egiptului (1798): prin lovitura de Stat din 18 Brumar (9 Noemvrie) răsturnă directoriul (1799), după care fu proclamat primul consul al Republicei și apoi (în 1804) împărat sub numele de Napoleon. Domnia sa fu ilustrată de victoriile repurtate asupra Austriacilor, Rușilor, Prusienilor și Spaniolilor; în 1812, întreprinse dezastroasa campanie în contra Rusiei, care coaliză Europa întreagă împotriva lui; silit să abdice în 1814, fu trimis, în insula Elba, de unde reintră în Franța; dar învins la Waterloo de Anglo-Prusieni (1815), se predete Englezilor, cari îl exilară în insula Santa-Elena, unde muri la 5 Maiu 1821. ║ NAPOLEON II, fiul celui precedent, primi la naștere (1811) titlul de Rege al Romei; după căderea tatălui său (1814), el se retrase la bunicul său Francisc II, care îi dete titlul de duce de Reichstadt, și muri în 1832; ║ NAPOLEON III, împărat al Francezilor, fiul lui Ludovic Napoleon, regele Olandei; numit Președinte al Republicei Franceze în 1848 și proclamat împărat după lovitura de Stat din 2 Decemvrie 1851, întreprinse (aliat cu Englezii și cu Turcii) campania din Crimeia, care se termină cu coprinderea Sevastopolului și cu tractatul din Paris (1855); după răsboiul din Italia în contra Austriacilor (1859) și după expedițiunea nenorocită a Mexicului (1862-1867), declară răsboiu Prusiei (1870); învins și făcut captiv la Sedan în urma unor dezastre cumplite (2 Septemvrie 1870), Napoleon fu detronat de Parizieni și se retrase apoi în Anglia, unde muri în 9 Ianuarie 1873. Fiul său, principe imperial, fu ucis într’o expedițiune contra Zulușilor în Africa (1879).
* napoleón m. (d. numele luĭ Napoleon I). Monetă de aur de 20 de francĭ franceză (orĭ a alteĭ țărĭ) numită și pol. – Vulg. napalión (după Rușĭ).
NAPOLEON BONAPARTE I (1769-1821), împărat al Franței (1804-1814 și 1815). Unul dintre cei mai străluciți comandanți militari din istorie. Ca general, s-a remarcat în campaniile din Italia (1796-1797), Egipt (1798-1799), Prusia (1806), Austria (1809), câștigând bătălii rămase celebre, ca acelea de la Arcore (1796), Marengo (1800), Austerlitz (1805), Jena (1806), Wagram (1809) etc. După lovitura de stat de la „18 brumar” (9 nov.) 1799, a instaurat un nou regim politic, întâi sub forma Consulatului, iar din 1804, sub forma Imperiului. Prin politica sa internă a contribuit la consolidarea și dezvoltarea statului modern în Franța, de numele lui fiind legate codurile civil (1804), comercial (1808) și penal (1810), baza noilor relații juridice. Politica sa externă se caracterizează printr-un șir aproape neîntrerupt de războaie (Războaiele napoleoneene)pentru hegemonie în Europa, împotriva coalițiilor statelor europene, războaie care au provocat mari pierderi materiale și de vieți omenești atât Franței, cât și adversarilor săi, fără precedent în istoria europeană modernă. În 1806, a instituit Blocada continentală, îndreptată împotriva Angliei, principal adversar al Franței. După campania dezastruoasă din Rusia (1812), înfrângerea de la Leipzig (Bătălia națiunilor, 1813) și invadarea Franței de către armatele Coaliției VII (Rusia, Austria, Prusia, Anglia), a abdicat și a fost exilat pe ins. Elba (1814). Revenit în Franța la 1 mart. 1815 („Cele 100 de zile”), a fost înfrânt la Waterloo de armata anglo-prusiană și silit din nou să abdice. A fost exilat pe ins. Sfânta Elena din Oc. Atlantic, unde a și murit. Personalitatea sa a fost apreciată diferit în epocă, cât și după aceea. – Codul ~, codul civil francez din 1804, în vigoare și astăzi. A servit drept model codurilor elaborate de numeroase țări, inclusiv codul civil român din 1864.
NAPOLEON BONAPARTE II (François Charles Joseph Bonaparte) (1811-1832), fiul lui Napoleon I și al Mariei-Luisa de Habsburg; a primit la naștere titlul de „rege al Romei”. Recunoscut de bonapartiști ca succesor al lui Napoleon I, sub numele de Napoleon II. La sugestia lui Metternich, a fost dus de mama sa la Viena (1814), fiind educat la Curtea austriacă. În 1818 i s-a conferit titlul de duce de Reichstadt. A murit precoce de tuberculoză. L-a inspirat lui E. Rostand drama „LÁiglon” (Vulturașul). Cenușa lui a fost adusă în Franța în 1940.
NAPOLEON III (Charles Louis Napoleon Bonaparte) (1808-1873), împărat al Franței (1852-1870). Nepot de frate al lui Napoleon I. Președinte al Republicii (1848-1852). La 2 dec. a înfăptuit o lovitură de stat, iar la 2 dec. 1852 s-a proclamat împărat. În prima parte a domniei sale a promovat o politică autoritară, favorabilă unei dezvoltări economice notabile și a promovat o reformă urbanistică. După 1860, a acordat unele libertăți democratice. În timpul lui, Franța a participat la Războiul Crimeii (1853-1856), la războiul împotriva Austriei (1859), la intervențiile în China (1857-1860), Indochian (1859-1862), Mexic (1862-1867). În războiul Franco-Prusian (1870-1871), a capitulat cu o parte a forțelor armate la Sedan (sept. 1870). Detronat, s-a exilat în Marea Britanie, unde a și murit.

napoleon dex

Intrare: napoleon
napoleon substantiv masculin substantiv propriu masculin
  • silabisire: -le-on
Intrare: Napoleon
Napoleon