Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru naos

N├üOS, naosuri, s. n. Partea principal─â a unei biserici ortodoxe, situat─â ├«ntre altar ╚Öi pronaos; nav─â. ÔÖŽ Cella. ÔÇô Din ngr. naos.
N├üOS, naosuri, s. n. Parte principal─â a unei biserici, situat─â ├«n mijlocul cl─âdirii, ├«ntre altar ╚Öi pronaos; nav─â. ÔÖŽ ├Änc─âpere central─â a unui templu antic, destinat─â ad─âpostirii zeului c─âruia ├«i era ├«nchinat templul. ÔÇô Din ngr. na├│s.
N├üOS, naosuri, s. n. Partea de mijloc a bisericilor cre╚Ötine, cuprins─â ├«ntre altar ╚Öi pronaos. Ploaia izbea ├«n naos cu abunden╚Ť─â. GALACTION, O. I 80. ÔÖŽ ├Änc─âperea central─â a unui templu.
náos s. n., pl. náosuri
náos s. n., pl. náosuri
NÁOS s. (CONSTR.) 1. navă, (livr.) cella, (Transilv.) naie. (~ la o biserică creștină.) 2. sanctuar. (~ în templele antice.)
n├íos (n├íosuri), s. n. ÔÇô Nava unei biserici. Mgr. ╬Ż╬Č╬┐¤é (G├íldi 212). Sec. XVIII. ÔÇô Der. pronaos, s. n. (atriu), din mgr. ¤Ç¤ü¤î╬Ż╬▒╬┐¤é.
N├üOS ~uri n. 1) Partea central─â a unei biserici ortodoxe (├«ntre altar ╚Öi pronaos); nav─â. 2) ├Änc─âpere a unui templu antic, unde se afl─â statuia divinit─â╚Ťii. /<ngr. n├íos
naos n. nava unei biserici. [Gr. mod.].
na├│s n., pl. ur─ş sa┼ş oase (ngr. ╚Öi vgr. na├│s, templu). Lit. Argea, partea biserici─ş de la tind─â p├«n─â la altar. ÔÇô La uni─ş n├íos, pl. e.
NAOS s. (CONSTR.) 1. navă, (livr.) cella, (Transilv.) naie. (~ la o biserică creștină.) 2. sanctuar. (~ în templele antice.)

Naos dex online | sinonim

Naos definitie

Intrare: naos
naos substantiv neutru