NANOMELÍE s. f. Anomalie congenitală constând din proporțiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor membre. – Din fr. nanomélie.

NANOMELÍE s. f. Anomalie congenitală constând din proporțiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor membre. – Din fr. nanomélie.

nanomelíe s. f., art. nanomelía, g.-d. nanomelíi, art. nanomelíei

nanomelíe s. f., art. nanomelía, g.-d. nanomelíi, art. nanomelíei

NANOMELÍE s.f. Anomalie congenitală constând din scurtarea anormală a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. nanomélie, cf. gr. nanos – pitic, melos – membru].

NANOMELÍE s. f. anomalie congenitală caracterizată prin creșterea insuficientă a unuia sau a mai multor membre. (< fr. nanomélie)

NANOMELÍE f. Anomalie congenitală caracterizată prin proporțiile extrem de reduse ale unor membre. /<fr. nanomélie

NANO- „mic, minuscul, nedezvoltat”. ◊ gr. nanos „mic, pitic” > fr. nano-, engl. id., germ. id. > rom. nano-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mici; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă nanocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., dezvoltare insuficientă a craniului și a creierului; ~cormie (v. -cormie), s. f., anomalie caracterizată prin dimensiunile foarte reduse ale corpului uman; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., fanerofite cuprinzînd arbuști și tufișuri cu mugurii de reînnoire situați deasupra solului; ~mel (v. -mel1), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă nanomelie; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care se caracterizează prin creșterea insuficientă a unuia sau a mai multor membre; ~somie (v. -somie), s. f., malformație caracterizată prin creșterea insuficientă în înălțime.