10 definiții pentru namestnic
NAMÉSNIC s. m. v. namestnic. NAMÉSTNIC, namestnici,
s. m. (
Înv.) Locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească). [
Var.:
namésnic s. m.] – Din
sl. namĕstĕnikŭ. NAMÉSNIC, namesnici,
s. m. (
Înv.) Locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească). – Din
sl. namĕstĕnikŭ. NAMÉSNIC, namesnici,
s. m. (Învechit) Locțiitor al cuiva într-o funcție însemnată (laică sau bisericească). Mai jos decît namesnic nici un străbun nu am. NEGRUZZI, S. II 185.
!naméstnic (
înv.) (-mest-nic)
s. m.,
pl. naméstnici
naméstnic s. m., pl. naméstnici naméstnic1, naméstnici, s.m. (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească); mandatar. naméstnic2, -ă, adj. (înv.) 1. de rang inferior, subordonat. 2. care se comportă necivilizat; brutal, bădăran, grosolan. naméstnic și
-snic m. (vsl. na-mĭestĭnikŭ, rus. namĭestnik, d. mĭesto, loc. V.
namestie). L.V. Locotenent, vicar, reprezentant. – Și
nă- și
ne-. năméstie, -éstnic V.
namestie, -éstnic. Namestnic dex online | sinonim
Namestnic definitie
Intrare: namestnic
namestnic substantiv masculin