namáz s. n., pl. namázuri

namáz s. n., pl. namázuri

namáz (namázuri), s. n. – 1. Rugăciunea musulmanului. – 2. (Mold.) Obicei prost, viciu. Tc. (per.) namaz (Lokotsch 1552; Tiktin).

namáz, namázuri, s.n. (înv.) fiecare din cele cinci rugăciuni zilnice prescrise de Coran mohamedanilor.

namaz n. una din cele 5 rugăciuni zilnice prescrise mahomedanilor: ai făcut namazul astă dimineață? BOL. [Turc. NAMAZ, rugăciune].

namaz n., pl. urĭ (turc. pers. namaz, rugăciunea pe care musulmanu trebuie s’o facă de cincĭ orĭ pe zĭ). Sec. 18-19. Rugăciunea musulmanuluĭ. Azĭ. Mold. Fam. Obișnuință rea: bețivu și-a făcut namazu. – Și nă-. V. chindie.

nămáz V. namaz.