Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru nailon

NÁILON, (2) nailonuri, s. n. 1. Fibră textilă poliamidică obținută pe cale sintetică, folosită la confecționarea țesăturilor subțiri și a multor produse tehnice. 2. Țesătură fabricată din aceste fibre. [Pl. și: nailoane] – Din engl. nylon.
NÁILON, nailoane, s. n. Fibră textilă poliamidică obținută pe cale sintetică, folosită la confecționarea țesăturilor subțiri și a multor produse tehnice; p. ext. țesătură fabricată din aceste fibre. – Din engl. nylon.
náilon (nai-lon) s. n., (sorturi) pl. náilonuri
náilon s. n. (sil. nai-)
NÁILON s.n. Masă plastică întrebuințată ca fibră textilă, în plăci, ca imitație de piele etc. [Pron. nai-lon, scris și nylon. / < engl. nylon, cf. fr. nylon – nume comercial].
NÁILON s. n. fibră textilă sintetică, foarte rezistentă. (< engl. nylon)
NÁILON n. 1) Fibră textilă sintetică utilizată la fabricarea unor țesături subțiri și a altor produse industriale. 2) Țesătură din astfel de fibre. [Sil. nai-] /<engl. nylon
NAILON (NYLON) (< engl.) s. n. Fibră textilă poliamidică, utilizată la fabricarea țesăturilor subțiri și a unor produse tehnice.
a avea nailon expr. (intl.) a atrage, a seduce

nailon definitie

nailon dex

Intrare: nailon (pl. -oane)
nailon pl. -oane
Intrare: nailon (pl. -uri)
nailon pl. -uri