nahlap definitie

2 intrări

10 definiții pentru nahlap

NAHLÁP, nahlapi, s. m. (Reg.) Val sau vârtej (mare) făcut de o apă curgătoare. – Et. nec.
NAHLÁP, nahlapi, s. m. (Reg.) Val sau vârtej (mare) făcut de o apă curgătoare. – Et. nec.
NAHLÁP, nahlapi, s. m. (Mai ales la pl.) Vîrtej mare într-o apă curgătoare. Cînd vin nahlapi... apoi parcă au gheare, așa apucă și duc cu ei. SADOVEANU, N. P. 152. Vuiesc pe Bistrița nahlapii Și cîntă volbura la Toance. TOPÎRCEANU, M. 73. Bistrița, vijelios bătîndu-și nahlapii de stînci. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Undă. (Atestat în forma năhlap) Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: năhláp s. m.
NĂHLÁP s. n. v. nahlap.
nahláp (reg.) (na-hlap) s. m., pl. nahlápi
nahláp s. m. (sil. -hlap), pl. nahlápi
nahláp (nahlápi), s. m. – Tălăzuire, contracurent. Origine suspectă. Pare legat de sl. chlapati „a face valuri mici” (Tiktin) sau mai curînd var. a lui năvrap.
nahlap n. Mold. vârtej de apă curgătoare. [Origină necunoscută].
nahláp și năhláp m. (aspect ung. Cp. și cu vsl. hlapati, a pleoscăi). Mold. nord. Pl. Val mare: nahlapiĭ Bistrițeĭ. – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 151) nahlap, bulgăre mare de pămînt saŭ de omăt. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315), nahlab (probabil, neutru), lucru mare și uricĭos. În Meh. (Boc.) năslapĭ, valurĭ de apă. Vechĭ și nădlabĭ.
năhláp V. nahlap.

nahlap dex

Intrare: nahlap
nahlap substantiv masculin
  • silabisire: -hlap
Intrare: năhlap
năhlap