nahắu, nahắi, s.m. (reg.) nătărău.

nahắu, nahăi, s.m. – (reg.) Nătărău: „Măieran de lângă tău, / Bată-te focu, nahău” (Bârlea, 1924: 90). – Et. nec.

nahắu, -ăi. s.m. – Nătărău: „Măieran de lângă tău, / Bată-te focu, nahău” (Bârlea 1924: 90). – Et. nec.