NÁGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”.

NÁGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Păreri, credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”.

NÁGODĂ, nagode, s. f. (Regional) 1. Ființă sau lucru ciudat, minunăție, ciudățenie. Ce nagodă e-aceasta cu arme încărcată?... – Eu, nagodă? viteazul și strașnic căpitan Al cărui nume groaza o duse în dușman? MACEDONSKI, O. I 168. Baia... închipuia fel de fel de flori, de păsări și cîte nagode toate. ISPIRESCU, L. 38. 2. Neajuns, neplăcere, pacoste. La multe nagode te împinge pustia de dragoste! POPESCU, B. III 146.

nágodă (reg.) s. f., g.-d. art. nágodei; pl. nágode

nágodă s. f., g.-d. art. nágodei; pl. nágode

NÁGODĂ s. v. bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, bucluc, ciudățenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, supărare.

nágodă (nágode), s. f. – 1. Minciună, fleac, bagatelă. – 2. Vietate, dihanie, lighioană. – 3. Necesitate, strîmtoare. – Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea; cf. Tiktin), cf. bg. nagoda „bagaj”, rus. negod „necaz”.

nàgodă f. pl. 1. neplăcere mare, neajuns (vorbă deasă în basmele muntene): nevoi, nagode și greutăți. POP.; 2. duh pocit: nagodele urîte ca un mistreț la cap BOL. nagodele de Iele ’mi luară inima ISP. 3. minunăție: fel de fel de flori, de pasări și câte nagode toate ISP.; 4. nimicuri, secături: nagodele lui te făcea [!] să mori de râs POP. [Slovean NEGOD, vreme nepotrivită (rus. nenorocire); seria sensurilor: neajuns (de vreme), apoi neajuns în genere, ceva rău sau neplăcut, fleacuri].

nágodă f., pl. e (de la vre-o formă slavă ca bg. nagoda, bagaje; rut. nágoda, ocaziune, negóda, furtună; ceh. náhoda, ocaziune, negoda, răŭ, nenorocire; rus. negód, an răŭ, nenorocire, d. god, an. V. godac). Sud. Fam. Greutate, sarcină, tîrnoață, belea: se ținea ca o nagodă după mine. Monstru, dihanie, gînganie. Pl. Ghidușiĭ, pozne, glume. V. nangută.

nagodă s. v. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. BUCLUC. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. ÎNCURCĂTURĂ. MINUNĂȚIE. NĂPASTĂ. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SUPĂRARE.