Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru nadpis

NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [Var.: nátpis s. n.] – Din rus. nadpis.
NÁTPIS s. n. v. nadpis.
NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Înv.) Rezoluție, apostilă (pusă pe o cerere). [Var.: nátpis s. n.] – Din rus. nadpis.
NÁTPIS s. n. v. nadpis.
NÁDPIS, nadpisuri, s. n. (Învechit) Rezoluție, apostilă. Lupu Balș le întoarse jalba cu nadpis zicînd că obiceiul pămîntului poate sluji de lege. NEGRUZZI, S. I 280. – Variantă: nátpis (ALECSANDRI, T. 563) s. n.
NÁTPIS s. n. v. nadpis.
nádpis (înv.) s. n., pl. nádpisuri
nádpis s. n., pl. nádpisuri
NÁDPIS s. v. apostilă, rezoluție.
nadpís (nádpisuri), s. n. – Apostilă, rezoluție. Rus. nadpis (Tiktin). Sec. XIX, înv.
nadpis s. v. APOSTILĂ. REZOLUȚIE.

nadpis definitie

nadpis dex

Intrare: nadpis
nadpis substantiv neutru
natpis