13 definiții pentru nadișancă
NADICEÁNCĂ, nadicence,
s. f. (
Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [
Var.:
nadișáncă s. f.] – Din
ucr. naĩtyčanka. NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă. NADICEÁNCĂ, nadicence,
s. f. (
Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [
Var.:
nadișáncă s. f.] – Din
ucr. naĩtyčanka. NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă. NADICEÁNCĂ s. f. v. nadișancă. NADIȘÁNCĂ, nadișence,
s. f. (Regional) Trăsură mică, ușoară, neacoperită; brișcă. Preoții își aveau și ei o nadișancă vopsită verde. SADOVEANU, B. 267. – Variante:
nadiceáncă, nadicéncă (GANE, N. II 144)
s. f.
nadiceáncă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. nadicéncei;
pl. nadicénce
nadiceáncă s. f. (sil. -cean-), g.-d. art. nadicéncei; pl. nadicénce nadișáncă (-énci), s. f. – Cabrioletă. –
Var. natișancă, nădășancă, nadiceancă, (
Bucov.) naiticeancă.
Rut. najtičanka (Bogrea, Dacor., IV, 835), din Neu-Titschein, oraș din Moravia. În
Mold. nadiceancă f. Mold. un fel de trăsură. [Lit. brișcă de Neutitschein, oraș în Moravia].
nadișáncă f. pl. e saŭ nadișăncĭ (după Tkt., d. orașu Neu-Titschein din Moravia, de unde rut. *naĭtĭčánka. Cp. și cu rom. dicean). Est. Brișcă, trăsurică c’un cal. – Și
natișancă și
nădășancă; nadiceancă și (Bucov.)
naĭticeancă, pl. ence.
Nadișancă dex online | sinonim
Nadișancă definitie
Intrare: nadiceancă
nadiceancă substantiv feminin