nadișancă definitie

13 definiții pentru nadișancă

NADICEÁNCĂ, nadicence, s. f. (Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [Var.: nadișáncă s. f.] – Din ucr. naĩtyčanka.
NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă.
NADICEÁNCĂ, nadicence, s. f. (Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [Var.: nadișáncă s. f.] – Din ucr. naĩtyčanka.
NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă.
NADICEÁNCĂ s. f. v. nadișancă.
NADIȘÁNCĂ, nadișence, s. f. (Regional) Trăsură mică, ușoară, neacoperită; brișcă. Preoții își aveau și ei o nadișancă vopsită verde. SADOVEANU, B. 267. – Variante: nadiceáncă, nadicéncă (GANE, N. II 144) s. f.
nadiceáncă (reg.) s. f., g.-d. art. nadicéncei; pl. nadicénce
nadiceáncă s. f. (sil. -cean-), g.-d. art. nadicéncei; pl. nadicénce
NADICEÁNCĂ s. v. birjă.
nadișáncă (-énci), s. f. – Cabrioletă. – Var. natișancă, nădășancă, nadiceancă, (Bucov.) naiticeancă. Rut. najtičanka (Bogrea, Dacor., IV, 835), din Neu-Titschein, oraș din Moravia. În Mold.
nadiceancă f. Mold. un fel de trăsură. [Lit. brișcă de Neutitschein, oraș în Moravia].
nadișáncă f. pl. e saŭ nadișăncĭ (după Tkt., d. orașu Neu-Titschein din Moravia, de unde rut. *naĭtĭčánka. Cp. și cu rom. dicean). Est. Brișcă, trăsurică c’un cal. – Și natișancă și nădășancă; nadiceancă și (Bucov.) naĭticeancă, pl. ence.
nadiceancă s. v. BIRJĂ.

nadișancă dex

Intrare: nadiceancă
nadișancă
nadiceancă substantiv feminin
  • silabisire: -cean-