Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru nacealnic

NACE├üLNIC, nacealnici, s. m. (├Änv.) ╚śef al unui serviciu sau al unei institu╚Ťii (civile, militare sau religioase); conduc─âtor; p. ext. comandant. ÔÇô Din rus. nacealnik.
NACE├üLNIC, nacealnici, s. m. (├Änv.) ╚śef al unui serviciu sau al unei institu╚Ťii (civile, militare sau religioase); conduc─âtor; p. ext. comandant. ÔÇô Din rus. nacealnik.
NACE├üLNIC, nacealnici, s. m. (Rusism ├«nvechit ╚Öi arhaizant) ╚śef al unui serviciu sau al unei institu╚Ťii; comandant, superior. Mo╚Ö Elisei mai avea treab─â cu nacealnicul Pamfilie. SADOVEANU, N. P. 333. Mai puse c├«te ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. ST─éNOIU, C. I. 73. Intrat de copil ca piser ├«n cancelaria politiei, ajunsese nacealnic. GHICA, S. 518. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ceal-.
naceálnic (înv.) (-ceal-) s. m., pl. naceálnici
naceálnic s. m. (sil. -ceal-), pl. naceálnici
NACEÁLNIC s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
nace├ílnic (nace├ílnici), s. m. ÔÇô Conduc─âtor, comandant. ÔÇô Var. nacelnic. Sl. ma─Ź─Ľl─şnik┼ş (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, ├«nv.
nace├ílnic ╚Öi -├ęlnic (ea dift.) m. (rus. na─Ź├íl─şnik, ╚Öef, comandant, vsl. na─Źenlinik┼ş, d. ─Źelo, frunte, ─Źelinik┼ş, frunta╚Ö, ╚Öef. Celnic ├«nseamn─â ├«n Macedonia ÔÇ×frunta╚Ö, bogatÔÇŁ). Vech─ş. ╚śef de servici┼ş ├«n administra╚Ťiune.
nacealnic s. v. CAP. C─éPETENIE. COMANDANT. CONDUC─éTOR. MAI-MARE. ╚śEF.

Nacealnic dex online | sinonim

Nacealnic definitie

Intrare: nacealnic
nacealnic substantiv masculin
  • silabisire: -ceal-