nacafa definitie

2 intrări

12 definiții pentru nacafa

NACAFÁ, nacafale, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pretenție; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. și: năcăfale. – Var. năcăfálă s. f.] – Din tc. nafaka.
NĂCĂFÁLĂ s. f. v. nacafa.
NACAFÁ, nacafale, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pretenție; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. și: năcăfale] – Din tc. nafaka.
NACAFÁ, nacafale, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Capriciu, toană; pretenție, preocupare. I-i dragă doamna lui, care-i tînără și cu multe nacafale. SADOVEANU, O. L. 254. Pentru izbînda legămintelor... dator era să-și calce pe inimă, răbdîndu-i cu abnegație toate nacafalele. C. PETRESCU, A. R. 17. Păcat că nu m-au dat să-nvăț filozofia! eu ieșeam filozof, să nu crezi că spun mofturi! filozof: asta era nacafaua mea, nu negustor! CARAGIALE, O. II 346. 2. Necaz, belea, pacoste. (Atestat în forma năcăfa) Și popia are multe năcăfale, e greu de purtat. CREANGĂ, A. 22. 3. (Popular) Bir; tain. Și-mi cerea, măre, cerea, Nacafaua cînd făcea, Tot de casă, Vacă grasă. TEODORESCU, P. P. 578. – Variantă: năcăfá s. f.
NĂCĂFÁ s. f. v. nacafa.
!nacafá/năcăfálă (înv., reg.) s. f., art. nacafáua/năcăfála, g.-d. art. nacafálei/năcăfálei; pl. nacafále/năcăfále, art. nacafálele/năcăfálele
năcăfálă v. nacafá
nacafá s. f., art. nacafáua, g.-d. art. nacafálei; pl. nacafále
NACAFÁ s. v. belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiță, încurcătură, maimuțăreală, moft, naz, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obișnuință, pacoste, pocinog, poftă, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană.
nacafà f. 1. Mold. neajuns, nevoie: și popia are multe nacafale, e greu de purtat CR.; 2. soartă: i-a fost nacafaua; filozof, asta era nacafaua mea, nu negustor CAR. [Metateză din nafacà, leafă (în special leafa zilnică a ienicerilor) = turc. NAFAKA, subzistență (serb. NAFAKA, soartă)].
nacafá (din nafaca, d. turc. nafaka, [ar. nafakat], pensiune alimentară, solda zilnică a ienicerilor). Vechĭ. (nafaca). Pensiune, porțiune, tain. Fig. (nacafa). Soartă. Azĭ. Fam. (nacafale). Greutățĭ, belele: fie-care meserie are nacafelel eĭ. Obiceĭurĭ saŭ pretențiunĭ plicticoase, mofturĭ: da multe nacafale maĭ are și cucoana asta!
nacafa s. v. BELEA. BUCLUC. CAPRICIU. CHEF. DANDANA. DEPRINDERE. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. ÎNCURCĂTURĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. PACOSTE. POCINOG. POFTĂ. PROSTEALĂ. RĂU. SCLIFOSEALĂ. SUPĂRARE. TOANĂ.

nacafa dex

Intrare: nacafa
nacafa
năcăfală
Intrare: năcăfa
năcăfa