nabab definitie

10 definiții pentru nabab

NABÁB, nababi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în India și în alte țări din Orient) Titlu purtat de guvernatorii regiunilor desprinse din Imperiul Marilor Moguli; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.
NABÁB, nababi, s. m. 1. Titlu purtat de ofițerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab.
NABÁB, nababi, s. m. Prinț musulman din Orient (Iran, Pakistan, India); p. ext. persoană foarte bogată. Blana scumpă aruncată cu neglijență de nabab pe un scaun. C. PETRESCU, S. 153.
nabáb s. m., pl. nabábi
nabáb s. m., pl. nabábi
NABÁB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinț mahomedan din Orient. 2. Mare bogătaș. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwâb].
NABÁB s. m. 1. titlu dat în trecut în India guvernatorilor de provincii și căpeteniilor militare. 2. om foarte bogat. (< fr. nabab)
NABÁB ~i m. 1) (în India și în alte țări orientale din evul mediu; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unei provincii sau înalt demnitar. 2) fig. Om foarte bogat. /<fr. nabab
nabab m. 1. titlul principilor indieni; 2. om foarte bogat.
* nabáb m. (fr. sp. nabab, cuv. indian popularizat de A. Daudet în Le nabab [1877], d. arab. navvâb, pl. d. naĭib, substitut, locotenent. V. nalp). Titlu dat în India marilor ofițerĭ din dinastia Tamerlan și guvernatorilor de provinciĭ. Azĭ. Prinț indian musulman. Fam. Om bogat (Porecla luĭ Gheorghe Cantacuzino, fotu șef al Conservatorilor în România).

nabab dex

Intrare: nabab
nabab substantiv masculin