na interj. (ngr. ná, ca să, na, de unde și sîrb. bg. rus. pol. na). Iacăte, uĭte, vezĭ, poftim, promete: Na! Na-l! Na-o! Na-țĭ! Na-vă! Na-țĭ-o! Na-v’il! Na-v’o! Na mîncare! Na bătaĭe! Na, că vine și el! Na: făcu-ĭ prostia! Arată supriza și necazu: Na! Da ce? Vreĭ să plătesc eŭ? Na-țĭ-o bună! iacătă o surpriză neplăcută! Na-țĭ-o frîntă, că țĭ-am dres-o, se zice ironic cînd cine-va îțĭ restitue stricat un lucru pe care i l-aĭ dat ca să-l dreagă, și tot pretinde că ți l-a dres. V. na-na-na.