NAȚIONALIZÁ, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulară în proprietatea statului activele unei companii sau ale unui domeniu de activitate, în baza unor argumente politice și economice. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter național, a adapta la specificul național. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationaliser.

NAȚIONALIZÁ, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulară în proprietatea statului unele întreprinderi, pământul, unele zăcăminte etc. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter național, a adapta la specificul național. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationaliser.

NAȚIONALIZÁ, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la mijloace de producție, bunuri și averi imobile, întreprinderi etc.) A trece în proprietatea statului. La 11 iunie 1948 principalele întreprinderi industriale, de transporturi, precum și băncile au fost naționalizate. 2. (Învechit; neobișnuit) A face național, a imprima un caracter național. Germanii, rușii, ungurii au naționalizat mult limba științifică. IBRĂILEANU, SP. CR. 165. ◊ Refl. pas. Literatura romînească nu se poate naționaliza și înfrumuseța decît prin inspirarea de la literatura populară. IBRĂILEANU, SP. CR. 213.

naționalizá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 naționalizeáză

naționalizá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. naționalizéz; 3 sg. și pl. naționalizeáză

NAȚIONALIZÁ vb. a etatiza, (rar) a statiza. (A ~ o uzină.)

NAȚIONALIZÁ vb. v. împământeni, naturaliza.

NAȚIONALIZÁ vb. I. tr. 1. A trece (mijloace de producție, averi, imobile etc.) în proprietatea statului. 2. (Rar) A imprima un caracter național. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationaliser, rus. nationalizirovati].

NAȚIONALIZÁ vb. tr. 1. a imprima, a da caracter național. 2. a trece (mijloace, bunuri proprietate privată) în proprietatea statului. (< fr. nationaliser)

A NAȚIONALIZÁ ~éz tranz. (pământ, imobile, întreprinderi, mijloace de producție etc.) A trece din proprietate privată în proprietatea statului; a etatiza. [Sil. -ți-o-] /<fr. nationaliser

naționalizà v. 1. a face național, a face să fie adoptat de o națiune; 2. a primi obiceiurile unei națiuni.

* naționalizéz v. tr. (d. național). Fac național, împământenesc, primesc în mijlocu națiuniĭ: un naționaliza un străin. Fac să fie adoptat de popor, de publicu țăriĭ: a naționaliza o marfă, o modă.

NAȚIONALIZA vb. a etatiza, (rar) a statiza. (A ~ o uzină.)

naționaliza vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.