Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru na╚Ťionalitate

NA╚ÜIONALIT├üTE, na╚Ťionalit─â╚Ťi, s. f. 1. Apartenen╚Ť─â a unei persoane la o anumit─â na╚Ťiune; cet─â╚Ťenie. 2. Totalitatea ├«nsu╚Öirilor specifice unei na╚Ťiuni; caracter na╚Ťional. 3. Apartenen╚Ť─â a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô Din fr. nationalit├ę, germ. Nationalit├Ąt.
NA╚ÜIONALIT├üTE, na╚Ťionalit─â╚Ťi, s. f. 1. Apartenen╚Ť─â a unei persoane la o anumit─â na╚Ťiune; cet─â╚Ťenie. 2. Totalitatea ├«nsu╚Öirilor specifice unei na╚Ťiuni; caracter na╚Ťional. 3. Apartenen╚Ť─â a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -╚Ťi-o-] ÔÇô Din fr. nationalit├ę, germ. Nationalit├Ąt.
NA╚ÜIONALIT├üTE, na╚Ťionalit─â╚Ťi, s. f. 1. Comunitate de oameni cu acelea╚Öi caractere na╚Ťionale, locuind pe teritoriul unui stat multina╚Ťional sau, ca minorit─â╚Ťi, pe teritoriul unui stat na╚Ťional. Grecii... erau singura na╚Ťionalitate din imperiul otoman cunoscut─â ├«n Europa. GHICA, S. 93. ÔÖŽ (├Änvechit) Popor. P├«n─â a nu luci la soare, na╚Ťionalit─â╚Ťile mocnesc veacuri. RUSSO, S. 77. 2. Totalitatea ├«nsu╚Öirilor specifice unei na╚Ťiuni; caracter na╚Ťional; specific etnic. Colonii romani... se traser─â ├«n Mun╚Ťii Carpa╚Ťi, unde-╚Öi p─âstrar─â na╚Ťionalitatea ╚Öi independen╚Ťa lor. B─éLCESCU, O. II 12. 3. Calitatea unui individ de a apar╚Ťine unei na╚Ťiuni; cet─â╚Ťenie, supu╚Öenie. Majoritatea locuitorilor Republicii Populare Rom├«ne s├«nt de na╚Ťionalitate rom├«n─â.
na╚Ťionalit├íte (-╚Ťi-o-) s. f., g.-d. art. na╚Ťionalitß║»╚Ťii; pl. na╚Ťionalitß║»╚Ťi
na╚Ťionalit├íte s. f. (sil. -╚Ťi-o-), g.-d. art. na╚Ťionalit─â╚Ťii; pl. na╚Ťionalit─â╚Ťi
NA╚ÜIONALIT├üTE s. v. cet─â╚Ťenie, supu╚Öenie.
NA╚ÜIONALITATE CONLOCUITO├üRE s. etnici (pl.), minoritate na╚Ťional─â.
NA╚ÜIONALIT├üTE s.f. 1. Calitatea unui individ de a apar╚Ťine unei na╚Ťiuni. ÔŚŐ Na╚Ťionalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu acelea╚Öi caractere na╚Ťionale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. Caracterul specific, propriu al unei na╚Ťiuni. [Pron. -╚Ťi-o-. / cf. fr. nationalit├ę].
NA╚ÜIONALIT├üTE s. f. 1. ansamblul ├«nsu╚Öirilor proprii unei na╚Ťiuni. 2. apartenen╚Ťa unui individ la o anumit─â na╚Ťiune. ÔÖŽ ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceea╚Öi limb─â ╚Öi origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat. (< fr. nationalit├ę, germ. Nationalit├Ąt)
NA╚ÜIONALIT├üTE ~─â╚Ťi 1) Comunitate de oameni cu limb─â ╚Öi cultur─â comun─â, care s-a constituit istorice╚Öte pe un teritoriu dat. 2) Apartenen╚Ť─â a unei persoane la o anumit─â na╚Ťiune. [G.-D. na╚Ťionalit─â╚Ťii; Sil. -╚Ťi-o-] /<fr. nationalit├ę, germ. Nationalit├Ąt
na╚Ťionalitate f. 1. ceeace constitue caracterul definitiv al unei na╚Ťiuni; 2. origina celui ce face parte dintrÔÇÖo na╚Ťiune.
* na╚Ťionalit├íte f. (d. na╚Ťional). Totalitatea caracterelor care disting o na╚Ťiune, caracteru na╚Ťional. Supu╚Öie, calitatea de a face parte din cet─â╚Ťeni─ş unu─ş stat: Mul╚Ťi Jidan─ş nÔÇÖau nic─ş o na╚Ťionalitate. Na╚Ťiune, popor: na╚Ťionalit─â╚Ťile din Austro-Ungaria ├«n ainte de 1918.
na╚Ťionalitate s. v. CET─é╚ÜENIE. SUPU╚śENIE.
NA╚ÜIONALITATE CONLOCUITOARE s. minoritate na╚Ťional─â.

Na╚Ťionalitate dex online | sinonim

Na╚Ťionalitate definitie

Intrare: na╚Ťionalitate
na╚Ťionalitate substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-o-