na definitie

4 intrări

46 definiții pentru na

NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbală) Poftim! ia! ține! ◊ Expr. Na-ți-o (bună) sau na-ți-o frântă (că ți-am dres-o), se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepție sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamație care însoțește gestul unei lovituri; p. ext. (în limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bătaie. 2. (Exprimă nerăbdare, nemulțumire, surprindere față de un lucru neplăcut) Iată! uite! ei! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri și cântece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.
NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu. – Din fr. natrium.
SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium.
NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbală) Poftim! ia! ține! ◊ Expr. Na-ți-o (bună) sau na-ți-o frântă (că ți-am dres-o), se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepție sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamație care însoțește gestul unei lovituri; p. ext. (în limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bătaie. 2. (Exprimă nerăbdare, nemulțumire, surprindere față de un lucru neplăcut) Iată! uite! ei! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri și cântece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.
NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu. – Din fr. natrium.
SÓDIU s. n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, foarte reactiv; natriu. – Din fr. sodium.
NA interj. 1. (Adesea cu valoare de verb) Poftim, ia, ține. Na, să-ți cumperi haine și casă și pîne. ALECSANDRI, P. A. 50. Na, mîndruțo, vin și bea, Că mai mult nu mi-i vedea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ◊ (Urmat de formele neaccentuate ale dativului pronumelui personal de persoana a II-a și ale acuzativului pronumelui personal de persoana a III-a) Na-ți-le pe toate. ▭ Fragi i-am dat, ea mi-a zis: «Na-le! Ți-am cerut eu ție fragi?». COȘBUC, P. I 49. Na-ți bani în locul grăului ce mai ai a lua și lasă-mă în pace. CREANGĂ, P. 160. Amor... Na-ți și arc, na-ți și săgeată, na-ți și ghimpul cu venin. CONACHI, P. 226. ◊ Expr. Na-ți-o bună! sau na-ți-o frîntă (sau bună) că ți-am dres-o! sau na-ți-o bună că ți-am frînt-o! v. bun4 (II 1). ♦ Însoțește gestul unei lovituri, al bătăii; p. ext. (în limbajul folosit de cei mai în vîrstă – repetat, cînd se adresează copiilor) bătaie. Prinde cucoșul și-i dă o bătaie bună, zicînd: na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea. CREANGĂ, la CADE. 2. (Exprimă nemulțumire, nerăbdare, surprindere) Iată, iacă, uite; ei! Na! că făcui pacostea și frăține-meu. CREANGĂ, P. 46. Na! c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. id. ib. 132. Na! te pricepi acu? NEGRUZZI, S. III 20. ◊ (Repetat) Na, na, na, măria-ta! parcă astă grijă am eu acum? CREANGĂ, A. 108. 3. Strigăt cu care chemăm sau (mai rar) îndepărtăm unele animale domestice. Țibă! Hormuz; na! Balan... dați-vă-n laturi, cotarle! CREANGĂ, P. 147. 4. (În jocuri și cîntece populare, de obicei repetat) Strigăt de voie bună, refren.
NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu.
SÓDIU s. n. Element chimic alcalin care este un metal moale, alb-argintiu, avînd numeroși compuși. ◊ Clorură de sodiu v. clorură. Azotat de sodiu v. azotat. Bicarbonat de sodiu v. bicarbonat.
na interj.
na-ți interj. + pr.
*na-vă interj. + pr.
nátriu [riu pron. riu] (na-triu) s. n., art. nátriul; simb. Na
sódiu [diu pron. diu] s. n., art. sódiul; simb. Na
na interj.
nátriu s. n. (-triu pron. -triu), art. nátriul; simb. Na
sódiu s. n. [-diu pron. -díu], art. sódiul; simb. Na
FORMALDEHIDSULFOOXILAT DE SÓDIU s. (CHIM.) rongalită.
NA interj. v. poftim.
NÁTRIU s. v. sodiu.
SÓDIU s. (CHIM.) natriu.
TETRABORAT DE SÓDIU s. v. borax.
NÁTRIU s.n. (Chim.) Sodiu. [Pron. -triu. / < germ. Natrium, cf. fr. natrium].
SÓDIU s.n. Element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. [Pron. -diu. / < fr. sodium].
NÁTRIU s. n. sodiu. (< fr. natrium, germ. Natrium)
SÓDIU s. n. element chimic alcalin, metal moale, alb-argintiu, foarte reactiv; natriu. (< fr. sodium)
na interj.1. Ia, ține (constituie o invitație reală sau ironică cînd se dă ceva). – 2. Bine, asta mai lipsea (arată surpriza). – Mr. na. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) na (Cihac, II, 207; Tiktin), cf. ngr. νά, alb. na. De origine obscură, după Philippide, II, 725.
NA interj. 1) fam. (se folosește pentru a arăta că o persoană dă ceva altei persoane) Poftim; ia; ține. ◊ Na-ți-o bună! se spune pentru a exprima mirare și nemulțumire când se produce ceva neașteptat și, de obicei, neplăcut. Na-ți-o bună, că ți-am dres-o! se spune când cineva face fără să vrea ceva rău sau nu este de acord cu cele spuse de altcineva. 2) (se folosește pentru a exprima nemulțumire, surprindere, nerăbdare) Poftim; uite; iată. 3) (se folosește, de obicei repetat, pentru a chema unele animale să se apropie sau să stea pe loc). 4) (se folosește pentru a însoți gestul unei lovituri date unei persoane sau unui animal). 5) (se folosește, de obicei repetat, ca strigăt de voie bună în unele cântece și jocuri populare). /cf. alb., bulg., ung., ngr. na
NÁTRIU n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, cu diferite întrebuințări în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător; sodiu. /<fr. natrium
SÓDIU n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte activ din punct de vedere chimic, fiind întrebuințat în instalațiile nucleare, în metalurgie, ca reducător; natriu. /<lat., fr. sodium
na! int. 1. iată: na! că sa stins luleaua AL.; 2. primește: na zece lei; 3. fam. bătaie: na și iar na! [Onomatopee]. ║ n. decât doi ți-oiu da mai bine un na PANN.
sodiu m. metal alb, moale ca ceara, foarte oxidabil, având lustrul și coloarea argintului (descoperit în 1807 de chimistul englez Davy).
na interj. (ngr. ná, ca să, na, de unde și sîrb. bg. rus. pol. na). Iacăte, uĭte, vezĭ, poftim, promete: Na! Na-l! Na-o! Na-țĭ! Na-vă! Na-țĭ-o! Na-v’il! Na-v’o! Na mîncare! Na bătaĭe! Na, că vine și el! Na: făcu-ĭ prostia! Arată supriza și necazu: Na! Da ce? Vreĭ să plătesc eŭ? Na-țĭ-o bună! iacătă o surpriză neplăcută! Na-țĭ-o frîntă, că țĭ-am dres-o, se zice ironic cînd cine-va îțĭ restitue stricat un lucru pe care i l-aĭ dat ca să-l dreagă, și tot pretinde că ți l-a dres. V. na-na-na.
na-na-na interj. care arară mersu grăbit (d. na): caliciĭ veneaŭ na-na-na la pomană, pungașu o luase na-na-n-a (fugea) de frica polițiiĭ V. săĭtoc.
* nátriŭ n. (lat. științific natrium, d. ar. natrum, natru). Chim. Rar. Sodiŭ.
pron. V. ne 1.
1) ne (d. noŭă, lat. nôbis). Pron. personal de pers. I la dativ și ac. pl.: ne dă (noŭă), ne dă (pe noĭ). Cînd urmează le, se, te, la dativ se pune ni îld. ne: ni se dă (noŭă). Tot așa se zice: ne sînt, dar ni-s. – Vechĭ și nă.
*sódiŭ n. (d. sodă; lat. științific sodium). Chim. Un corp simplu monovalent metalic care e baza sodeĭ. Nu e liber în natură, ci e supt formă de sare (clorură saŭ sare marină și sare gemă, azotat, carbonat, sulfat de sodiu). A fost izolat și numit așa de Davy la 1807. E solid, cu luciŭ argintiŭ cînd s’a tăiat de curînd și cenușiŭ cînd se oxidează. La temperatura ordinară e moale ca ceara, la O° e dur și sfărămicĭos. Se descompune violent în apă, iar în aer umed se preface răpede în sodă caustică. Are o greutate atomică de 23 și o densitate de 0,91. Se topește la 95°,6. Se numește și natriŭ. V. potasiŭ.
BORAT DE SODIU s. (CHIM.) borax.
NA interj. ia!, poftim!, ține! (~! un covrig.)
NATRIU s. (CHIM.) sodiu.
SODIU s. (CHIM.) natriu.
Na, simbol chimic pentru sodiu (natriu).
NÁTRIU (< fr., germ.) s. n. (CHIM.) Sodiu.
SÓDIU (< fr.) s. n. Element chimic (Na; nr. at. 11, m. at. 22,989, p. t. 97,8°C, p. f. 800°C) din grupa metalelor alcaline; este foarte răspândit în natură, dar numai sub formă de combinații. Metal moale, alb-argintiu în tăietură proaspătă, maleabil și ductil, foarte reactiv din punct de vedere chimic. În combinații este monovalent. Este un constituent esențial al tuturor țesuturilor vegetale și animale. Se obține prin electroliza clorurii de sodiu. Este întrebuințat ca reductor în chimia organică, în lămpile monocromatice cu vapori de sodiu și la obținerea unor combinații. Numeroase din sărurile sale sunt folosite în terapeutică. A fost descoperit și izolat de chimistul englez H. Davy în 1807. Sin. natriu.
na-ha hăiț! / șah! expr. (țig.) nu vorbi / nu spune / nu recunoaște nimic!

na dex

Intrare: na
na interjecție
Intrare:
Intrare: natriu
Na simbol
natriu substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: na-triu
  • pronunție: -trĭu
Intrare: sodiu
sodiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -dĭu
Na simbol