NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbâtie.

NĂZBẤTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbútie s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbâtnâi.

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbâtie.

NĂZBÎ́TIE, năzbîtii, s. f. Faptă lipsită de seriozitate, poznă, ștrengărie, drăcie, farsă. Dănilă cel lung și rece descrețea cîteodată frunțile cu năzbîtiile lui. SADOVEANU, O. VI 175. Mi-a trăsnit mie o năzbîtie prin cap. ANGHEL, PR. 177. Stăi, mă: nu te-apuca de năzbîtii. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: năzbútie (CREANGĂ, A. 88, ALECSANDRI, T. I 353) s. f.

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbîtie.

năzbấtie (-ti-e) s. f., art. năzbấtia (-ti-a), g.-d. art. năzbấtiei; pl. năzbấtii, art. năzbấtiile (-ti-i-)

năzbâtie s. f. (sil. -ti-e), art. năzbâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (sil. -ti-i-)

NĂZBÂTIE s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. v. poznă.

NĂZBÂTIE ~i f. 1) Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; poznă; bazaconie. A face ~i. 2) pop. Întâmplare sau situație ciudată; poznă; comedie. [G.-D. năzbâtiei; Sil. -ti-e] /cf. sl. subytije

năsbutie f. Mold. nebunie, poznă: câte alte bazaconii și năzbutii CR. [Cf. rut. ZBUTNITI, a fi sburdalnic, cu prefixul intensiv na (cf. năstrușnic)].

năzbî́tie (vest) și útie (est) f. (vsl. sŭbytiĭe, realizare, rom. *nezbîtie, nerealizare, poznă, farsă; rut. zbutvsĕa, a se realiza [Arh. 1928, 287]; pol. zbytnik, berbant, nazbyt, prea mult. V. izbutesc). Fam. Poznă, drăcie, șotie, farsă: copiiĭ se țineaŭ de năzbîtiĭ.

NĂZBÎTIE s. 1. ghidușie, glumă, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadăi, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. boroboață, ispravă, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ a mai făcut?)