NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -ce, adj. (Reg.; despre cai) Sperios, fricos. – Naz[uri] + suf. -atic.

NĂZÁTIC, -Ă, năzatici, -e, adj. (Regional, despre cai) Sperios. Năzatică n-o știam [pe iapă] și, prin urmare, nu-mi puteam da cu socoteala ce se întîmplase cu dînsa. HOGAȘ, M. N. 93.

năzátic (reg.) adj. m., pl. năzátici; f. năzátică, pl. năzátice

năzátic adj. m., pl. năzátici; f. sg. năzátică, pl. năzátice

NĂZÁTIC ~că (~ci, ~ce) pop. (despre cai) Care se sperie ușor; sperios. /naz + suf. ~atic

năzátic, -ă adj. (d. a se năzări influențat de nazat). Mold. Rar. Căruĭa i se năzare, care-șĭ face spaĭmă: cal năzatic.