10 definiții pentru năvârlii
NĂVÂRLÍI s. f. pl. (
Reg.) Convulsii epileptice;
p. ext. toane, năbădăi, furii. –
Cf. bg. navărleia se. NĂVÂRLÍI s. f. pl. (
Reg. și
fam.) Convulsii epileptice;
p. ext. toane, năbădăi, furii. –
Cf. bg. navărleia se. NĂVÎRLÍI s. f. pl. (Regional) Năbădăi, furii. Îl apucară curate năvîrlii, scîncea, se tăvălea pe jos. M. I. CARAGIALE, C. 119. Femeia are năvîrlii grozave: într-una sare și joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. CARAGIALE, O. III 44.
năvârlíi (
reg.)
s. f. pl.,
art. năvârlíile
năvârlíi s. f. pl., art. năvârlíile NĂVÂRLÍI s. pl. v. furie, înverșunare, mânie.
năvîrlíe (-íi), s. f. – (
Munt.) Nebunie, sminteală, capriciu, glumă.
Bg. vărlŭ „turbat”, vărluvam „a turba”,
cf. ngr. βούρλια „glumă”; nă- poate fi
sl.,
cf. rut. naverle „pe dos”,
sb. navrlje „răsucit” (Tiktin), sau expresiv, ca în nătă- sau năvleg. –
Der. năvîrlios,
adj. (capricios).
năvârlii f. pl. năbădăi: femeia are năvârlii grozave CAR. [Formă intensivă din vârlì (v. svârlì)].
năvîrlíĭ f. pl., (rudă cu sîrb. navrije, pieziș, și decĭ cu azvîrl). Munt. Rar. Furiĭ, năbădăĭ.
năvîrlii s. pl. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE. Năvârlii dex online | sinonim
Năvârlii definitie
Intrare: năvârlii
năvârlii substantiv feminin plural