năucitor definitie

8 definiții pentru năucitor

NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.
NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. (Rar) Care năucește; uimitor, uluitor. Nu trebuie să credeți că dacă... printr-o împrejurare năucitoare... a venit aici la mine, eu am uitat. SEBASTIAN, T. 361.
năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre
năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre
NĂUCITÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. amețitor.
NĂUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care năucește. [Sil. nă-u-] /a năuci + suf. ~tor
NĂUCITOR adj. amețitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor. (Un ritm ~.)

năucitor dex

Intrare: năucitor
năucitor adjectiv