NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț.[1]

NĂTĂFLÉTE adj., s. m. v. nătăfleț.

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț.[1]

NĂTĂFLÉTE adj. m. v. nătăfleț.

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -e, adj. Prost, tont, prostănac, nătărău; nătîng, gogoman. Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127. D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493. ◊ (Substantivat, forma feminină fiind adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin) Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54. Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui. – Variantă: nătăfléte (ISPIRESCU, la CADE) adj. m.

nătăfléț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfléți; adj. f., s. f. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

nătăfléț adj. m., s. m. (sil. -fleț), pl. nătăfléți; f. sg. nătăfleáță, pl. nătăfléțe

NĂTĂFLÉȚ adj., s. v. prost.

NĂTĂFLÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care nu se poate descurca în împrejurările vieții; care poate fi lesne păcălit. /Probabil prin contaminare între nătărău + fleț

nătăfleț a. și m. gogoman, nerod. [Origină necunoscută].

nătăfléț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (cp. cu natrafleț). Gogoman, mare prost. S.m. Om prost. Cazĭ pară mălăĭață, în gura luĭ nătăfleață, locuțiune aplicată unuĭ prost și leneș care așteaptă să-ĭ vie cîștigu fără să muncească.

nătăfleț adj., s. bleg, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec.